1Pe când ieșea El din Templu, unul dintre ucenicii Lui i‑a zis: „Învățătorule, uite ce pietre și ce zidiri!”
2Isus i‑a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mărețe? Nu va rămâne aici piatră peste piatră care să nu fie dărâmată!”
3Și, pe când stătea pe Muntele Măslinilor, în fața Templului, Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au luat deoparte și L‑au întrebat:
4„Spune‑ne, când se vor întâmpla toate acestea și care este semnul că urmează să se împlinească?”
5Isus a început atunci să le spună: „Luați seama să nu vă înșele cineva!
6Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristosul! », și îi vor înșela pe mulți.
7Când veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie, să nu vă înspăimântați; toate acestea trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul.
8Un popor se va ridica împotriva altui popor, și o împărăție – împotriva altei împărății; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete [și tulburări]. Acestea sunt începutul durerilor.
9Cât despre voi, luați seama: vă vor da pe mâna sinedriilor și vă vor bate în sinagogi, iar din pricina Mea veți fi duși înaintea dregătorilor și a regilor, ca mărturie pentru ei.
10Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.
11Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, nu vă îngrijorați cu privire la ce veți vorbi, ci vorbiți ceea ce vi se va da în ceasul acela! Căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfânt.
12Frate pe frate va da la moarte, și tată pe fiu; copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî.
13Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
14Când veți vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citește să înțeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munți;
15cine va fi pe acoperiș să nu coboare și să intre în casă, cu gând să mai ia ceva din ea,
16iar cine va fi la câmp să nu se întoarcă în urmă să‑și ia haina.
17Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea!
18Rugați‑vă să nu se întâmple iarna.
19Pentru că în zilele acelea va fi o strâmtorare cum n‑a mai fost de la începutul creației pe care a zidit‑o Dumnezeu până acum și nici nu va mai fi.
20Și dacă n‑ar scurta Domnul zilele acelea, n‑ar scăpa nicio făptură, însă pentru cei pe care i‑a ales, a scurtat zilele.
21Iar dacă vă va zice cineva atunci: «Iată, Hristosul este aici!» sau «Iată‑L acolo!», să nu credeți!
22Căci se vor scula hristoși mincinoși și profeți mincinoși, care vor face semne și minuni ca să‑i înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși.
23Dar voi luați seama; vi le‑am spus pe toate dinainte.
24Dar în zilele acelea, după strâmtorarea aceea, soarele se va întuneca, iar luna nu‑și va mai da lumina,
25stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26Apoi Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă.
27Și atunci El va trimite îngerii ca să‑i adune pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului.
28Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița i se face fragedă și înfrunzește, știți că vara este aproape.
29Tot așa, când veți vedea aceste lucruri împlinindu‑se, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la ușă.
30Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece generația aceasta că se vor și împlini aceste lucruri.
31Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32Însă despre ziua aceea sau ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33Luați seama, vegheați [și rugați‑vă], căci nu știți când este vremea aceea!
34Ca un om care, plecând în călătorie, își lasă casa și le dă robilor săi autoritate, și fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i‑a poruncit să vegheze.
35Vegheați, așadar, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – seara sau la miezul nopții sau la cântatul cocoșului sau în zori –
36ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind.
37Ceea ce vă zic vouă, le zic tuturor: «Vegheați!»”