Luke 23— EDCR

¹S‑au ridicat apoi cu toții și L‑au dus înaintea lui Pilat.

²Au început să‑L învinuiască, zicând: „Pe omul acesta L‑am găsit ducând neamul nostru în rătăcire, interzicând plata birului către cezar și zicând că El este Hristosul, Regele.”

³Pilat L‑a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i‑a răspuns: „Tu însuți o spui.”

⁴Pilat le‑a zis preoților de seamă și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.”

⁵Dar ei stăruiau și ziceau: „Întărâtă poporul, dând învățătură prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”

⁶Când a auzit Pilat [de Galileea], a întrebat dacă omul este galileean.

⁷Și aflând că era sub stăpânirea lui Irod, L‑a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.

⁸Văzându‑L pe Isus, Irod s‑a bucurat nespus; căci de multă vreme voia să‑L vadă, fiindcă auzise despre El și spera să vadă vreun semn săvârșit de El.

⁹I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic.

¹⁰Preoții de seamă și cărturarii stăteau de față și‑L învinuiau cu înverșunare.

¹¹Irod și soldații lui L‑au tratat cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat cu o haină strălucitoare și Irod L‑a trimis înapoi la Pilat.

¹²În ziua aceea Irod și Pilat s‑au împrietenit, căci până atunci fuseseră dușmani.

¹³Pilat i‑a adunat pe preoții de seamă, pe conducători și pe cei din popor

¹⁴și le‑a zis: „Mi l‑ați adus pe omul acesta ca și cum ar stârni poporul la răscoală. Dar iată că, după ce l‑am judecat înaintea voastră, n‑am găsit în el nicio vină din cele pentru care îl pârâți.

¹⁵Și nici Irod, căci ni l‑a trimis înapoi; iată că n‑a făcut nimic vrednic de moarte.

¹⁶Așa că, după ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” [

¹⁷La fiecare sărbătoare, Pilat trebuia să le elibereze pe cineva.]

¹⁸Ei au strigat cu toții, zicând: „La moarte cu omul acesta; eliberează‑ni‑l pe Barabba!”

¹⁹Acesta fusese aruncat în temniță pentru o răscoală petrecută în cetate și pentru un omor.

²⁰Pilat le‑a vorbit din nou, fiindcă avea de gând să‑I dea drumul lui Isus.

²¹Dar ei strigau mai departe: „Răstignește‑l! Răstignește‑l!”

²²Pilat le‑a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n‑am găsit nicio vină de moarte în el. După ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.”

²³Dar ei stăruiau cu strigăte puternice și cereau să fie răstignit. Iar strigătele lor [și ale preoților de seamă] au biruit.

²⁴Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.

²⁵Le‑a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care‑l cereau ei, iar pe Isus L‑a dat să I se facă după voia lor.

²⁶Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spate, ca s‑o ducă în urma lui Isus.

²⁷După Isus mergea o mare mulțime de oameni și femei care se tânguiau și Îl jeleau.

²⁸Isus S‑a întors către ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri,

²⁹căci, iată, vor veni zile când se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n‑au născut și de sânii care n‑au alăptat!»

³⁰Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți‑ne!»

³¹Căci dacă așa i se face pomului verde, ce i se va face celui uscat?”

³²Împreună cu El duceau și doi răufăcători, ca să fie omorâți.

³³Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, i‑au răstignit acolo pe El și pe răufăcători: unul la dreapta și altul la stânga.

³⁴[[Dar Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!” ]] Ei și‑au împărțit hainele Lui, trăgând la sorți.

³⁵Poporul stătea acolo și privea. Conducătorii Își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i‑a izbăvit; să se izbăvească pe sine, dacă este Hristosul lui Dumnezeu, Alesul!”

³⁶Soldații de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet

³⁷și‑I ziceau: „Dacă tu ești regele iudeilor, izbăvește‑te pe tine însuți!”

³⁸Deasupra Lui era o inscripție [cu litere grecești, latinești și evreiești]: „Acesta este regele iudeilor.”

³⁹Unul dintre răufăcătorii răstigniți a început să‑L batjocorească, zicând: „Nu ești tu Hristosul? Izbăvește‑te pe tine și izbăvește‑ne și pe noi!”

⁴⁰Dar celălalt l‑a mustrat și i‑a zis: „Oare nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă?

⁴¹Noi primim pe drept ceea ce merităm pentru faptele noastre, însă Acesta n‑a făcut niciun rău.”

⁴²Apoi a zis: „Isuse, adu‑Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”

⁴³[Isus] i‑a răspuns: „Adevărat îți spun: astăzi vei fi cu Mine în rai.”

⁴⁴Era pe la ceasul al șaselea și s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea.

⁴⁵Soarele s‑a întunecat, iar catapeteasma Templului s‑a rupt în două.

⁴⁶Isus a strigat cu glas puternic, zicând: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și după ce a vorbit astfel, Și‑a dat duhul.

⁴⁷Când a văzut ce s‑a întâmplat, centurionul L‑a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept!”

⁴⁸Și toată mulțimea care se adunase în fața acelei priveliști, când a văzut cele petrecute, s‑a întors acasă bătându‑se în piept.

⁴⁹Toți cunoscuții lui Isus și femeile care‑L urmaseră din Galileea stăteau la o oarecare depărtare și priveau la toate acestea.

⁵⁰Era un membru al Sinedriului, pe nume Iosif, om bun și drept,

⁵¹care nu se învoise cu sfatul și fapta celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta Împărăția lui Dumnezeu.

⁵²A mers la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus.

⁵³L‑a coborât de pe cruce, L‑a înfășurat într‑un giulgiu și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.

⁵⁴Era ziua pregătirii și începea ziua sabatului.

⁵⁵Femeile care‑L însoțiseră pe Isus din Galileea l‑au urmat pe Iosif, au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus și

⁵⁶s‑au întors să pregătească miresme și miruri. Apoi, în ziua de sabat, s‑au odihnit, după poruncă.