Luke 12
1 Când s‑a adunat mulțimea cu miile, încât oamenii se călcau unii pe alții, Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriți‑vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia!
2 Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.
3 De aceea, orice ați spus la întuneric va fi auzit la lumină; și orice ați vorbit la ureche în odăițe va fi vestit de pe acoperișuri.
4 Vă spun vouă, prietenii Mei, nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar după aceea nu mai pot face nimic!
5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți‑vă de Acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți.
6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Totuși, niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7 Până și perii capului, toți vă sunt numărați. Nu vă temeți! Voi sunteți mai prețioși decât multe vrăbii.
8 Vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi și Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9 Dar cine Mă va tăgădui înaintea oamenilor va fi tăgăduit și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a dregătorilor și a autorităților, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde în apărarea voastră, nici ce veți vorbi,
12 fiindcă Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți!”
13 Cineva din mulțime I‑a zis lui Isus: „Învățătorule, spune‑i fratelui meu să împartă cu mine moștenirea!”
14 „Omule ”, i‑a răspuns Isus, „cine M‑a pus judecător sau împărțitor peste voi?”
15 Apoi le‑a zis: „Luați seama și păziți‑vă de orice lăcomie, fiindcă oricât de bogat ar fi cineva, viața lui nu stă în averile lui!”
16 Și le‑a spus o pildă: „Ogorul unui om bogat a dat recoltă îmbelșugată.
17 El se gândea în sinea lui, zicând: «Ce voi face, fiindcă nu mai am unde să‑mi adun roadele?»
18 Și a mai zis: «Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi zidi altele mai mari și acolo îmi voi strânge tot grâul și toate bunătățile mele;
19 și‑i voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunătăți, strânse pentru mulți ani. Odihnește‑te, mănâncă, bea și veselește‑te!’»
20 Dar Dumnezeu i‑a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul! Cele pe care le‑ai pregătit ale cui vor fi?»
21 La fel este și cel care adună comori pentru sine și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.”
22 Isus le‑a zis ucenicilor săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijorați cu privire la viață (ce veți mânca), nici cu privire la trup (cu ce vă veți îmbrăca).
23 Viața este mai mult decât hrana, și trupul – decât îmbrăcămintea.
24 Uitați‑vă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n‑au nici cămară, nici hambar, și totuși Dumnezeu îi hrănește! Cu cât mai prețioși sunteți voi decât păsările!
25 Cine dintre voi, chiar îngrijorându‑se, poate să adauge un cot la statura lui?
26 Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijorați de celelalte?
27 Uitați‑vă cum cresc crinii: ei nu trudesc, nici nu torc. Vă spun însă că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s‑a îmbrăcat ca unul dintre ei.
28 Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi, puțin credincioșilor!
29 Voi să nu căutați și să nu vă frământați cu privire la ce veți mânca și ce veți bea!
30 Pe toate acestea neamurile lumii le râvnesc. Tatăl vostru știe că aveți nevoie de ele.
31 Căutați mai întâi Împărăția lui [Dumnezeu], și [toate] acestea vi se vor da pe deasupra!
32 Nu te teme, turmă mică, fiindcă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția!
33 Vindeți ce aveți și dați milostenie! Faceți‑vă rost de pungi care nu se învechesc, comoară nesfârșită în ceruri, unde hoțul nu se apropie și molia nu roade!
34 Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.
35 Mijlocul să vă fie încins și făcliile, aprinse.
36 Să fiți ca niște oameni care‑l așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să‑i deschidă îndată când va veni și va bate la ușă.
37 Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind când va veni! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va așeza la masă și va veni să‑i servească.
38 Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, dacă‑i va găsi așa, ferice de [robii] aceia!
39 Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas vine hoțul, [ar veghea și] n‑ar îngădui să‑i fie spartă casa.
40 Și voi fiți gata, căci Fiul Omului vine în ceasul în care nici nu vă gândiți!”
41 „Doamne”, I‑a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?”
42 Și Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios și chibzuit pe care‑l va pune stăpânul său peste slujitorii din casa lui, ca să le dea partea de hrană la vremea cuvenită?
43 Ferice de robul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel!
44 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate avuțiile sale.
45 Dar, dacă robul acela zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» și începe să‑i bată pe slujitori și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete,
46 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu‑l știe; îl va tăia în bucăți, și soarta lui va fi soarta necredincioșilor.
47 Robul acela care a știut voia stăpânului său și nu s‑a pregătit, nici n‑a lucrat după voia lui va primi multe lovituri.
48 Dar cel care n‑a știut‑o și a făcut lucruri ce merită lovituri va primi puține lovituri. Oricui i s‑a dat mult, mult i se va cere, și cui i s‑a încredințat mult, mai mult i se va cere.
49 Am venit să arunc foc pe pământ, și cât aș vrea să fie aprins deja!
50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat și cât sunt de apăsat până se va împlini!
51 Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun: nu, ci mai degrabă dezbinare.
52 De acum înainte, cinci dacă vor fi într‑o casă, vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, și fiul împotriva tatălui; mama, împotriva fiicei, și fiica, împotriva mamei; soacra, împotriva nurorii sale, și nora, împotriva soacrei.”
54 El le‑a mai zis mulțimilor: „Când vedeți un nor ridicându‑se la apus, îndată ziceți: «Vine ploaia.» Și așa se întâmplă.
55 Și când vântul suflă de la miazăzi, ziceți: «Va fi arșiță.» Și așa se întâmplă.
56 Fățarnicilor, chipul pământului și al cerului îl puteți recunoaște, dar vremea aceasta cum de nu puteți s‑o înțelegeți?
57 Și de ce nu judecați voi înșivă ce este drept?
58 Când mergi cu potrivnicul tău înaintea stăpânitorului, pe drum dă‑ți silința să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna aprodului, iar aprodul să te arunce în temniță!
59 Îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei da înapoi și ultimul bănuț.”