1Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele petrecute printre noi,
2după cum ni le‑au încredințat cei care le‑au văzut de la început cu ochii lor și au ajuns slujitori ai Cuvântului,
3am socotit și eu nimerit ca, după ce le‑am urmărit pe toate cu migală de la început, să ți le scriu pe rând, preaalesule Teofile,
4ca să fii încredințat de temeinicia învățăturilor pe care le‑ai primit.
5În zilele lui Irod, regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar soția lui era dintre fetele lui Aaron și se numea Elisabeta.
6Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, trăind fără prihană, după toate poruncile și rânduielile Domnului.
7Dar nu aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă.
8Pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
9după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10Și o mulțime de popor se ruga afară la ceasul tămâierii.
11Atunci, i s‑a arătat un înger al Domnului, care stătea în picioare în partea dreaptă a altarului tămâierii.
12Când l‑a văzut, Zaharia s‑a tulburat și a fost cuprins de spaimă.
13Dar îngerul i‑a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan!
14El îți va fi bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.
15Va fi mare înaintea Domnului, vin și băutură amețitoare nu va bea, ci va fi plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui,
16și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor.
17El va merge înaintea Lui, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să‑I rânduiască Domnului un popor pregătit.”
18Zaharia i‑a zis îngerului: „După ce voi cunoaște lucrul acesta, căci eu sunt bătrân și soția mea este înaintată în vârstă?”
19Drept răspuns, îngerul i‑a zis: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să‑ți vorbesc și să‑ți aduc această veste bună.
20Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n‑ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.”
21Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că el zăbovește în Templu.
22Când a ieșit, nu putea să le vorbească, iar ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le tot făcea semne căci rămăsese mut.
23Când i s‑au împlinit zilele de slujbă, a plecat acasă.
24După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s‑a ascuns vreme de cinci luni, căci zicea:
25„Aceasta a făcut‑o Domnul pentru mine, în zilele când Și‑a aruncat privirea asupra mea, ca să‑mi șteargă ocara dintre oameni.”
26În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea numită Nazaret,
27la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28[Îngerul] a intrat la ea și i‑a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s‑a făcut har! Domnul este cu tine! [Binecuvântată ești tu între femei!]”
29Tulburată foarte mult de cuvântul acesta, ea se întreba ce fel de salut este acesta.
30Îngerul i‑a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu!
31Iată, vei zămisli și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
32El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său.
33El va domni peste casa lui Iacov în veci, și împărăția Lui nu va avea sfârșit.”
34Maria i‑a zis îngerului: „Cum se va întâmpla asta, fiindcă eu nu știu de bărbat?”
35Îngerul i‑a răspuns zicând: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, copilul sfânt care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu.
36Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și este în a șasea lună, ea, care era numită stearpă.
37Căci la Dumnezeu niciun lucru nu este cu neputință.”
38Maria a zis: „Iată roaba Domnului; facă‑mi‑se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea.
39În zilele acelea, Maria s‑a sculat și a plecat în grabă spre ținutul muntos, într‑o cetate din Iuda.
40A intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta.
41De îndată ce a auzit Elisabeta salutul Mariei, i‑a tresăltat pruncul în pântec, iar Elisabeta s‑a umplut de Duhul Sfânt.
42Ea a strigat cu glas tare și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!
43Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?
44Fiindcă, iată, cum a ajuns salutul tău la urechile mele, mi‑a tresăltat pruncul în pântec de bucurie.
45Ferice de cea care a crezut că se vor împlini cele ce i‑au fost spuse de Domnul!”
46Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
47și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48pentru că a privit către starea umilă a roabei Sale. Iată, de acum toate generațiile mă vor ferici,
49pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mărețe pentru mine. Numele Lui este sfânt
50și îndurarea Lui rămâne din generație în generație peste cei ce se tem de El.
51El a făcut lucrări puternice cu brațul Lui: i‑a risipit pe cei ce se mândreau în cugetul inimii lor,
52i‑a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor și i‑a înălțat pe cei smeriți;
53pe cei flămânzi i‑a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale;
54a venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și‑a amintit de mila Sa –
55după cum le‑a vorbit părinților noștri – față de Avraam și urmașii lui în veac.”
56Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s‑a întors acasă.
57Elisabetei i s‑a împlinit vremea să nască și a născut un fiu.
58Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și‑a arătat marea Lui îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea.
59În ziua a opta, au venit să‑l circumcidă pe prunc și voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60Dar mama lui a răspuns zicând: „Nu, ci se va numi Ioan!”
61Ei i‑au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume!”
62Atunci l‑au întrebat pe tatăl său prin semne cum ar vrea să‑i pună numele.
63Zaharia a cerut o tăbliță și a scris astfel: „Numele lui este Ioan.” Și toți s‑au mirat.
64Dintr‑odată, i s‑a deschis gura și i s‑a dezlegat limba și a început să vorbească, binecuvântându‑L pe Dumnezeu.
65Pe toți vecinii lui i‑a cuprins teama și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate lucrurile acestea.
66Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Și mâna Domnului era cu el.
67Zaharia, tatăl lui, s‑a umplut de Duhul Sfânt, a profețit și a zis:
68„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l‑a cercetat și l‑a răscumpărat pe poporul Său
69și pentru că ne‑a ridicat un Mântuitor puternic în casa robului Său David,
70după cum vestise prin gura sfinților Săi profeți din vechime:
71mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72Astfel Se îndură El de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Său cel sfânt:
73jurământul cu care S‑a jurat părintelui nostru Avraam că,
74după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor, ne va lăsa să‑I slujim fără frică
75în sfințenie și dreptate, înaintea Lui, în toate zilele noastre.
76Și tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să‑I pregătești căile
77și să‑i dai poporului Său cunoștința mântuirii, spre iertarea păcatelor lui.
78Prin mila cea mare a Dumnezeului nostru, ne va cerceta Soarele din înălțime,
79ca să‑i lumineze pe cei ce zac în întuneric și în umbra morții, și să ne îndrume pașii pe calea păcii!”
80Iar copilul creștea și se întărea în duh, și a stat în pustiu până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.