1Aceasta este legea jertfei‑pentru‑vină: ea este un lucru preasfânt.
2Jertfa‑pentru‑vină să fie înjunghiată în locul unde este înjunghiată arderea‑de‑tot. Să se stropească de jur împrejurul altarului cu sângele ei.
3Să se aducă toată grăsimea ei: coada, grăsimea din jurul măruntaielor,
4cei doi rinichi și grăsimea de pe ei și de pe coapse și prapurul de pe ficat, care va fi desprins de lângă rinichi.
5Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc pentru DOMNUL. Aceasta este o jertfă‑pentru‑vină.
6Toți cei de parte bărbătească din neamul preoțesc să mănânce din ea; să fie mâncată într‑un loc sfânt: este un lucru preasfânt.
7Cu jertfa‑pentru‑vină este ca și cu jertfa‑pentru‑păcat; o singură lege să fie pentru ele: vita jertfită va fi a preotului care face ispășirea.
8Preotul care aduce arderea‑de‑tot a cuiva să păstreze pielea arderii‑de‑tot pe care a adus‑o.
9Orice ofrandă‑din‑cereale coaptă în cuptor, gătită în tigaie sau în tavă să fie a preotului care a adus‑o.
10Orice ofrandă frământată cu untdelemn sau uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, în egală măsură.
11Aceasta este legea jertfei‑de‑pace, care I se va aduce DOMNULUI.
12Dacă cineva vrea să aducă mulțumire, să aducă împreună cu jertfa‑de‑mulțumire turte nedospite frământate cu untdelemn, lipii nedospite unse cu untdelemn și turte de făină aleasă amestecate și frământate cu untdelemn.
13Să aducă și turte din aluat pentru darul lui, împreună cu jertfa‑de‑pace adusă ca mulțumire.
14Din darul lui să‑I aducă o parte DOMNULUI; să fie a preotului care face stropire cu sângele jertfei‑de‑pace.
15Carnea jertfei‑de‑pace aduse ca mulțumire să fie mâncată în ziua în care este adusă ca dar; să nu rămână nimic din ea până dimineața.
16Dacă jertfa adusă ca dar este pentru împlinirea unei juruințe sau dacă este un dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată în ziua în care se aduce, iar ce rămâne din ea să se mănânce în ziua următoare.
17Ce rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars.
18Dacă se va mânca din carnea jertfei‑de‑pace în ziua a treia, jertfa nu va fi primită și nu îi va fi pusă în seamă celui ce a adus‑o, ci va fi o carne spurcată și oricine va mânca din ea își va purta vina.
19Nici carnea atinsă de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă. Din carnea jertfei poate mânca orice om care este curat,
20dar cel care, deși se află în stare de necurăție, mănâncă din carnea jertfei‑de‑pace, care este a DOMNULUI, acela va fi nimicit din poporul său.
21Cine se atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de vreun animal necurat, fie de vreo altă târâtoare necurată, și mănâncă din carnea jertfei‑de‑pace, care este a DOMNULUI, acela va fi nimicit din poporul său.»”
22DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel:
23„Vorbește‑le fiilor lui Israel astfel: «Să nu mâncați grăsimea vitei, a oii sau a caprei.
24Grăsimea unui animal mort sau sfâșiat de fiare va putea fi întrebuințată la orice lucrare, dar nu cumva să o mâncați,
25căci cine va mânca din grăsimea animalelor din care se aduce jertfă mistuită de foc pentru DOMNUL va fi nimicit din poporul său.
26Să nu mâncați deloc sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locuințele voastre.
27Cine mănâncă sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său.»”
28DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând:
29„Vorbește‑le fiilor lui Israel astfel: «Cine Îi aduce DOMNULUI o jertfă‑de‑pace să‑I aducă DOMNULUI în dar o parte din ea.
30Cu mâinile lui să aducă jertfele mistuite de foc pentru DOMNUL: să aducă grăsimea și pieptul, iar pieptul să‑l legene într‑o parte și într‑alta, ca un dar legănat înaintea DOMNULUI.
31Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui.
32Spata dreaptă să i‑o dai preotului ca dar din jertfele‑de‑pace.
33Acela dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele și grăsimea jertfei‑de‑pace să aibă spata dreaptă ca parte a lui,
34căci pieptul legănat și spata ridicată le iau de la fiii lui Israel din jertfele‑de‑pace ale lor și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr‑o rânduială veșnică pentru fiii lui Israel.
35Aceasta este partea lui Aaron și a fiilor lui din jertfele mistuite de foc aduse DOMNULUI, din ziua când au fost înfățișați pentru a‑I sluji DOMNULUI ca preoți –
36ceea ce poruncește DOMNUL să le dea fiii lui Israel din ziua punerii lor în slujbă; aceasta va fi o rânduială veșnică printre urmașii lor.»”
37Aceasta este legea arderii‑de‑tot, a ofrandei‑din‑cereale, a jertfei‑pentru‑păcat, a jertfei‑pentru‑vină, a închinării în slujbă și a jertfei‑de‑pace.
38Acestea le‑a poruncit DOMNUL pe muntele Sinai în ziua când le‑a poruncit fiilor lui Israel să‑și aducă darurile înaintea DOMNULUI, în pustiul Sinai.