1DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel:
2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă făgăduiește cineva oameni prin juruință, ei să fie ai DOMNULUI, după socoteala ta.
3Astfel să fie socoteala ta: dacă este un bărbat între douăzeci și șaizeci de ani, prețul hotărât de tine să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul Sfântului Lăcaș;
4dacă este femeie, prețul hotărât de tine să fie de treizeci de sicli;
5dacă are vârsta cuprinsă între cinci și douăzeci de ani, prețul hotărât de tine să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat și zece sicli pentru o fată;
6dacă are vârsta cuprinsă între o lună și cinci ani, prețul hotărât de tine să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat și trei sicli de argint pentru o fată;
7dacă este în vârstă de peste șaizeci de ani, prețul hotărât de tine să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat și zece sicli pentru o femeie.
8Dacă este prea sărac pentru prețul hotărât de tine, să fie adus înaintea preotului și preotul să‑i hotărască prețul; după cum îi dă mâna celui care s‑a jurat, așa să fie socoteala preotului.
9Dacă este vorba de animalele din care se aduce dar pentru DOMNUL, orice animal dăruit DOMNULUI va fi ceva sfânt:
10să nu fie înlocuit și să nu fie schimbat unul bun cu altul rău, nici unul rău cu altul bun; dacă s‑ar întâmpla să fie înlocuit un animal cu altul, și unul, și celălalt vor fi sfinte.
11Dacă este vorba de animalele necurate, din care nu se poate aduce dar pentru DOMNUL, animalul să fie adus înaintea preotului
12și preotul să îi hotărască prețul; bun sau rău, va rămâne după cum a hotărât preotul.
13Dacă cel care a făcut juruința vrea să‑l răscumpere, să adauge o cincime la prețul hotărât de tine.
14Dacă cineva își închină DOMNULUI casa, preotul să‑i facă socoteala; bună sau rea, va rămâne la prețul hotărât de preot.
15Dacă cel ce și‑a închinat casa vrea s‑o răscumpere, să adauge o cincime la prețul care i s‑a socotit, și va fi a lui.
16Dacă cineva Îi închină DOMNULUI un ogor din proprietatea lui, socoteala ta să fie în acord cu sămânța lui, și anume cincizeci de sicli de argint pentru fiecare omer de sămânță de orz.
17Dacă își închină ogorul cu începere chiar din anul jubiliar, să rămână la socoteala ta,
18dar, dacă își închină ogorul după anul jubiliar, atunci preotul să‑i hotărască prețul după numărul anilor rămași până la anul jubiliar și să‑l scadă din socoteala ta.
19Dacă cel ce și‑a închinat ogorul vrea neapărat să‑l răscumpere, să mai adauge o cincime la prețul hotărât de tine, și ogorul să rămână al lui.
20Dacă nu își răscumpără ogorul, ci îl vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
21Și când va fi eliberat la jubileu, este un lucru sfânt închinat DOMNULUI, ca un ogor pus deoparte: să fie proprietatea preotului.
22Dacă cineva Îi închină DOMNULUI un ogor cumpărat de el, care nu face parte din proprietatea lui,
23preotul să‑i hotărască prețul după socoteala ta până la anul jubiliar, și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru sfânt închinat DOMNULUI.
24În anul jubiliar, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat și din a cărui proprietate făcea parte.
25Orice socoteală a ta să se facă în siclii Sfântului Lăcaș. (Siclul să fie de douăzeci de ghere.)
26Totuși, pe întâiul născut al animalului, fiindcă deja este al DOMNULUI ca întâi născut, nimeni nu va putea să‑l închine DOMNULUI; fie bou, fie miel, este al DOMNULUI.
27Cât despre animalele necurate, să fie răscumpărate după socoteala ta, adăugând la ea încă o cincime; dacă nu sunt răscumpărate, să fie vândute după socoteala ta.
28Ceea ce a fost pus deoparte – adică ceea ce un om hărăzește DOMNULUI din ce are, fie om, fie animal, fie un ogor aflat în proprietatea lui – nu se va putea vinde și nu se va putea răscumpăra; orice lucru pus deoparte va fi preasfânt pentru DOMNUL.
29Niciun om pus deoparte nu va putea fi răscumpărat; să fie omorât negreșit.
30Orice zeciuială din pământ, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomilor, este a DOMNULUI; este un lucru sfânt închinat DOMNULUI.
31Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
32Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece pe sub toiagul păstorului, să fie închinată DOMNULUI.
33Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău și să nu se înlocuiască; dacă se înlocuiește un animal cu altul, și unul, și celălalt vor fi sfinte și nu vor putea fi răscumpărate.»”
34Acestea sunt poruncile pe care i le‑a dat lui Moise DOMNUL pentru fiii lui Israel pe muntele Sinai.