1Era un om din ținutul muntos al lui Efraim al cărui nume era Mica.
2El i‑a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint care ți‑au fost luați și pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, iată, argintul este la mine; eu îl luasem.” Și mama sa i‑a zis: „Binecuvântat fii de DOMNUL fiul meu!”
3El i‑a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de sicli de argint; și mama sa a zis: „Hotărât lucru, Îi închin DOMNULUI argintul din mâinile mele pentru fiul meu, ca să fac un chip cioplit și turnat. Astfel, ți‑l voi da înapoi.”
4După ce el i‑a dat mamei sale argintul înapoi, mama sa a luat două sute de sicli de argint și i‑a dat argintarului, care a făcut din ei un chip cioplit și turnat; asta a fost în casa lui Mica.
5Acest bărbat, Mica, avea un lăcaș al lui Dumnezeu. El a făcut un efod și niște terafimi și l‑a consacrat pe unul dintre fiii lui, care i‑a devenit preot.
6În vremea aceea, nu era rege în Israel. Fiecare făcea ce‑i plăcea.
7Era un tânăr în Betleemul lui Iuda din familia lui Iuda; era levit și locuia pentru o vreme acolo.
8Omul acesta a plecat din cetate, din Betleemul lui Iuda, ca să-și așeze locuința unde va găsi un loc. Urmându‑și drumul, a ajuns în ținutul muntos al lui Efraim, la casa lui Mica.
9Mica i‑a zis: „De unde vii?” El i‑a răspuns: „Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda și merg să-mi așez locuința unde voi găsi un loc.”
10Mica i‑a zis: „Rămâi la mine; tu să‑mi fii părinte și preot, și eu îți voi da zece sicli de argint pe an, un rând de haine și cele necesare traiului!” Așa că levitul a intrat la el.
11Levitul s‑a învoit să rămână cu omul acesta și tânărul a devenit ca unul dintre fiii lui.
12Mica l‑a consacrat pe levit, și tânărul acesta i‑a slujit ca preot și a locuit în casa lui Mica.
13Iar Mica a zis: „Acum știu că DOMNUL îmi va face bine, fiindcă îl am ca preot pe levitul acesta!”