1După câtva timp, la vremea seceratului grâului, Samson s‑a dus să‑și vadă nevasta și i‑a dus un ied. El a zis: „ Vreau să intru la nevasta mea, în odaia ei.” Dar tatăl ei nu i‑a îngăduit să intre.
2Tatăl ei i‑a spus: „De bună seamă, am crezut că nu o mai iubești și i‑am dat‑o prietenului tău. Nu este oare sora sa cea tânără mai frumoasă decât ea? Ia‑o, te rog, în locul ei!”
3Samson a zis: „De data aceasta sunt nevinovat față de filisteni pentru răul pe care li‑l voi face.”
4Și a plecat. A prins trei sute de vulpi și a luat niște făclii, apoi a legat vulpile coadă de coadă și a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc.
5A aprins făcliile, le‑a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor și a aprins astfel atât grămezile de snopi, cât și grâul care era în picioare, ba încă și livezile de măslini.
6Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s‑a răspuns: „Samson, ginerele timneanului, pentru că acesta i‑a luat nevasta și i‑a dat‑o prietenului său.” Și filistenii s‑au suit și i‑au ars pe ea și pe tatăl ei.
7Samson le‑a zis: „Așa faceți? Jur că nu mă voi potoli până ce nu mă voi răzbuna pe voi.”
8I‑a bătut zdravăn, pe coapse și pe șolduri; a fost o mare înfrângere. Apoi s‑a coborât și a locuit în crăpătura stâncii Etam.
9Filistenii s‑au suit, și‑au așezat tabăra în Iuda și s‑au răspândit până la Lehi.
10Bărbații din Iuda i‑au întrebat: „De ce v‑ați suit împotriva noastră?” Ei le‑au răspuns: „Ne‑am suit să‑l legăm pe Samson, ca să‑i facem așa cum ne‑a făcut el nouă.”
11Atunci trei mii de bărbați din Iuda s‑au coborât la crăpătura stâncii Etam și i‑au zis lui Samson: „Nu știi că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne‑ai făcut una ca asta?” El le‑a răspuns: „Le‑am făcut așa cum mi‑au făcut și ei mie!”
12Ei i‑au zis: „Noi ne‑am coborât să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le‑a zis: „Jurați‑mi că nu mă veți omorî!”
13Ei i‑au răspuns: „Nu te omorâm; vrem numai să te legăm și să te dăm în mâinile lor, dar de omorât, nu te vom omorî!” Și l‑au legat cu două funii noi și l‑au scos din stâncă.
14Când a ajuns la Lehi, filistenii i‑au ieșit înainte cu strigăte de bucurie. Atunci, Duhul DOMNULUI a pus stăpânire pe el, funiile pe care le avea peste brațe s‑au făcut ca niște fire de in ars în foc și legăturile i‑au căzut de pe mâini.
15A găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna și a luat‑o și a ucis cu ea o mie de oameni.
16Și Samson a zis: „Cu o falcă de măgar i‑am făcut grămadă; cu o falcă de măgar am doborât o mie de oameni!”
17După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Și locul acela s‑a numit Ramat‑Lehi.
18Samson era foarte însetat, așa că a strigat către DOMNUL și a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire. Acum, să mor de sete și să cad în mâinile celor necircumciși?”
19Dumnezeu a despicat găvanul din Lehi și din el a ieșit apă. Samson a băut, duhul i s‑a întremat și s‑a înviorat. De aceea, locul s‑a numit En‑Hacore; el este și astăzi la Lehi.
20Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea filistenilor.