John 8
1 Isus S‑a dus la Muntele Măslinilor.
2 Dar, dis‑de‑dimineață, a venit din nou la Templu; și tot poporul venea la El. După ce S‑a așezat, a început să‑i învețe.
3 Iar cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând‑o în mijloc,
4 I‑au spus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea adulterul.
5 Moise, în Lege, ne‑a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: tu deci ce zici?”
6 Vorbeau astfel ca să‑L ispitească și să aibă cu ce să‑L învinuiască. Dar Isus S‑a aplecat și scria cu degetul pe pământ.
7 Cum ei stăruiau cu întrebările, S‑a ridicat și le‑a zis: „Cine este fără păcat între voi să arunce primul cu piatra în ea!”
8 Apoi S‑a aplecat iarăși și scria cu degetul pe pământ.
9 Cei ce au auzit [au fost mustrați de cugetul lor și] au ieșit afară, unul câte unul, începând cu bătrânii, [până la cei din urmă]. A rămas El singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10 Isus S‑a ridicat și [când n‑a mai văzut pe nimeni decât pe femeie] i‑a zis: „Femeie, unde sunt [pârâșii tăi]? Nimeni nu te‑a osândit?”
11 „Nimeni, Doamne”, I‑a răspuns ea. Și Isus i‑a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du‑te și de acum să nu mai păcătuiești!” ]]
12 Isus le‑a vorbit din nou și le‑a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”
13 Fariseii I‑au zis atunci: „Tu mărturisești despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată.”
14 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și încotro Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin, nici încotro Mă duc.
15 Voi judecați după înfățișare; Eu nu judec pe nimeni.
16 Și chiar dacă judec Eu, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci suntem Eu și Tatăl, care M‑a trimis.
17 În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
18 Eu sunt cel care mărturisește despre Mine; tot despre Mine mărturisește și Tatăl, care M‑a trimis.”
19 Ei I‑au zis deci: „Unde este tatăl tău?” Isus a răspuns: „Nici pe Mine nu Mă cunoașteți, nici pe Tatăl Meu. Dacă M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu.”
20 Aceste cuvinte le‑a rostit în vistierie, pe când dădea învățătură în Templu; și nimeni n‑a pus mâna pe El, pentru că nu‑I sosise încă ceasul.
21 Isus le‑a mai spus: „Eu Mă duc, și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.”
22 Iudeii ziceau: „Doar nu se va omorî singur, de zice: «Acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni»!”
23 „Voi sunteți de jos”, le‑a zis El, „Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.
24 De aceea v‑am spus că veți muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeți că Eu Sunt, veți muri în păcatele voastre.”
25 „Tu cine ești?”, I‑au zis ei. Isus le‑a răspuns: „Ceea ce vă spun de la început.
26 Multe am de spus și de osândit cu privire la voi, dar Cel ce M‑a trimis este adevărat; și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”
27 Ei n‑au înțeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Isus le‑a mai zis: „Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu Sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M‑a învățat Tatăl Meu.
29 Cel ce M‑a trimis este cu Mine; [Tatăl] nu M‑a lăsat singur, pentru că fac totdeauna ce‑I este plăcut Lui.”
30 Pe când vorbea Isus acestea, mulți au crezut în El.
31 Și Isus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei;
32 veți cunoaște Adevărul, și Adevărul vă va face liberi.”
33 Ei I‑au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n‑am fost niciodată robi nimănui. Cum zici tu: «Veți fi liberi»?”
34 „Adevărat, adevărat vă spun”, le‑a răspuns Isus: „Oricine trăiește în păcat este rob al păcatului.
35 Iar robul nu rămâne pentru totdeauna în casă; fiul însă rămâne pentru totdeauna.
36 Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.
37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu.
38 Eu spun ce am văzut la Tatăl [Meu], iar voi faceți ce ați auzit de la tatăl [vostru].”
39 Ei I‑au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam.” Isus le‑a spus: „Dacă erați copii ai lui Avraam, făceați faptele lui Avraam.
40 Dar acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un om, care v‑am spus adevărul pe care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut.
41 Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I‑au spus: „Noi nu suntem născuți din desfrânare; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”
42 Isus le‑a zis: „Dacă era Dumnezeu Tatăl vostru, Mă iubeați și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n‑am venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis.
43 De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta cuvântul Meu.
44 Voi sunteți de la tatăl vostru, Diavolul, și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu stă în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii.
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.
46 Cine din voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți?
47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultați: pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”
48 Iudeii I‑au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai demon?”
49 „Nu am demon”, le‑a răspuns Isus, „ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți.
50 Eu nu caut slava Mea; este cine să o caute și să judece.
51 Adevărat, adevărat vă spun: dacă păzește cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.”
52 „Acum”, I‑au zis iudeii, „vedem bine că ai demon; Avraam a murit, la fel și profeții; iar tu spui: «Dacă păzește cineva cuvântul Meu, cu niciun chip nu va gusta moartea, în veac.»
53 Doar nu ești tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit! Profeții, și ei au murit. Cine te crezi?”
54 Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu este cel care Mă slăvește; El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul nostru,
55 și totuși nu‑L cunoașteți. Eu Îl cunosc; dacă aș zice că nu‑L cunosc, aș fi mincinos, asemenea vouă. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui.
56 Tatăl vostru Avraam a tresăltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut‑o și s‑a bucurat.”
57 „N‑ai nici cincizeci de ani”, I‑au spus iudeii, „și l‑ai văzut pe Avraam!?”
58 Isus le‑a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: mai înainte să fie Avraam, Eu Sunt.”
59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu, [trecând prin mijlocul lor. Și a trecut astfel pe lângă ei].