1Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan
2(deși Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Săi),
3a părăsit Iudeea și S‑a întors în Galileea.
4Trebuia să treacă prin Samaria
5și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe care‑l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă‑Mi să beau”, i‑a zis Isus.
8(Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.)
9Samariteanca I‑a zis: „Cum? Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o samariteancă?” (Iudeii, într‑adevăr, n‑au legături cu samaritenii.)
10Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce‑ți zice: «Dă‑Mi să beau!», tu însăți I‑ai fi cerut să bei, și El ți‑ar fi dat apă vie.”
11„Doamne”, I‑a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie?
12Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne‑a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu fiii lui și vitele lui!”
13Isus i‑a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși.
14Dar cine va bea din apa pe care i‑o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i‑o voi da Eu se va preface în el într‑un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.”
15„Doamne”, I‑a zis femeia, „dă‑mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!”
16El i‑a spus: „Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!”
17Femeia I‑a răspuns: „N‑am bărbat.” Isus i‑a zis: „Bine ai spus: «N‑am bărbat»!
18Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19„Doamne”, I‑a zis femeia, „văd că ești profet!
20Părinții noștri s‑au închinat pe muntele acesta; iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.”
21Isus i‑a spus: „Crede‑Mă, femeie: vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei.
23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr, fiindcă Tatăl astfel de închinători caută.
24Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.”
25„Știu”, I‑a zis femeia, „că va veni Mesia (care Se numește Hristos); când va veni El, ne va spune toate lucrurile.”
26Isus i‑a zis: „Eu Sunt: Cel care‑ți vorbește!”
27Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I‑a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?”
28Atunci, femeia și‑a lăsat urciorul, s‑a dus în cetate și le‑a zis oamenilor:
29„Veniți să vedeți un om care mi‑a spus tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?”
30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și‑I ziceau: „ Rabbí, mănâncă!”
32Dar El le‑a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‑o cunoașteți.”
33Ucenicii și‑au zis atunci unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva să mănânce?”
34Isus le‑a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.
35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați‑vă ochii și priviți holdele, care sunt albe, gata pentru seceriș!
36Acum, cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună.
37Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.»
38Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”
39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce am făcut!”
40Când au venit samaritenii la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.
41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său.
42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L‑am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”
43După cele două zile, Isus a plecat de acolo [ca să Se ducă] în Galileea.
44Căci El Însuși spusese că un profet nu este prețuit în propria sa patrie.
45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci fuseseră și ei la sărbătoare.
46Isus S‑a întors deci în Cana Galileei, unde preschimbase apa în vin. În Capernaum era un slujbaș domnesc al cărui fiu era bolnav.
47Acela a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑l vindece pe fiul său, care era pe moarte.
48Isus i‑a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!”
49Slujbașul domnesc I‑a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!”
50„Du‑te”, i‑a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat.
51Pe când cobora el, l‑au întâmpinat robii lui și i‑au adus vestea că fiul lui trăiește.
52El i‑a întrebat de ceasul în care a început să‑i fie mai bine. Și ei i‑au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l‑a lăsat febra.”
53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui.
54Acesta este al doilea semn făcut de Isus după ce S‑a întors din Iudeea în Galileea.