John 19
1 Atunci, Pilat L‑a luat pe Isus și a pus să‑L biciuiască.
2 Soldații au împletit o cunună de spini, I‑au pus‑o pe cap și L‑au îmbrăcat cu o haină purpurie.
3 Apoi, s‑au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” Și‑I dădeau palme.
4 Pilat a ieșit iarăși afară și le‑a zis iudeilor: „Iată, vi‑l aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el.”
5 Isus a ieșit deci afară purtând cununa de spini și haina purpurie. „Iată omul!”, le‑a zis Pilat.
6 Când L‑au văzut, preoții de seamă și gărzile au început să strige: „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” „Luați‑l voi și răstigniți‑l”, le‑a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în el!”
7 Iudeii i‑au răspuns: „Noi avem o Lege, și după Legea aceasta, el trebuie să moară, pentru că s‑a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu.”
8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s‑a înspăimântat și mai mult.
9 A intrat iarăși în pretoriu și I‑a zis lui Isus: „De unde ești tu?” Dar Isus nu i‑a dat niciun răspuns.
10 Pilat I‑a zis: „Mie nu‑mi vorbești? Nu știi că am autoritate să‑ți dau drumul și am autoritate să te răstignesc?”
11 „N‑ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți‑ar fi dată de sus”, i‑a răspuns Isus. „De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
12 De atunci, Pilat căuta să‑I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă îi dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine rege este împotriva cezarului.”
13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L‑a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar pe evreiește Gabbathá.
14 Era ziua pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le‑a zis iudeilor: „Iată regele vostru!”
15 Dar ei au strigat: „Ia‑l, ia‑l, răstignește‑l!” „Să‑l răstignesc pe regele vostru?”, le‑a zis Pilat. Preoții de seamă au răspuns: „Noi n‑avem alt rege decât pe cezar!”
16 Atunci, L‑a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus [și L‑au dus să‑L răstignească].
17 Isus, ducându‑Și crucea, a ajuns la așa‑numitul „Loc al Căpățânii”, care în evreiește se cheamă Golgota.
18 Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniți alți doi, de o parte și de alta, iar El la mijloc.
19 Pilat a făcut și o inscripție, pe care a pus‑o deasupra crucii. Pe ea era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”.
20 Mulți din iudei au citit această inscripție, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește.
21 Preoții de seamă ai iudeilor i‑au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci: «El a zis: ‘Eu sunt Regele iudeilor’ »!”
22 „Ce am scris, am scris!”, a răspuns Pilat.
23 Soldații, după ce L‑au răstignit pe Isus, I‑au luat hainele, pe care le‑au împărțit în patru, câte o parte pentru fiecare soldat, și cămașa. Cămașa însă era fără cusătură, țesută întreagă de sus până jos.
24 Au zis deci între ei: „Să n‑o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie!” Aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: Și‑au împărțit hainele Mele între ei, și pentru veșmântul Meu au tras la sorți. Astfel au făcut soldații.
25 Lângă crucea lui Isus, stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, soția lui Cleopa, și Maria Magdalena.
26 Când i‑a văzut Isus pe mama Sa și, lângă ea, pe ucenicul pe care‑l iubea, i‑a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”
27 Apoi, i‑a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat‑o la el acasă.
28 După aceea, Isus, care știa că acum totul s‑a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi‑e sete!”
29 Acolo era un vas plin cu oțet. Soldații au pus într‑o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l‑au dus la gură.
30 Când a luat Isus oțetul, a zis: „S‑a sfârșit!” Apoi Și‑a plecat capul și Și‑a dat duhul.
31 Fiindcă era ziua pregătirii și ca să nu rămână trupurile pe cruce în sabat – căci era mare ziua aceea de sabat – iudeii l‑au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți și să fie luați de pe cruce.
32 Soldații au venit deci și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.
33 Când au venit la Isus și au văzut că deja murise, nu I‑au zdrobit fluierele picioarelor,
34 dar unul din soldați I‑a străpuns coasta cu sulița; și îndată a ieșit din ea sânge și apă.
35 Cel ce a văzut a dat mărturie, și mărturia lui este adevărată; el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.
36 Acestea s‑au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: Niciun os nu I se va zdrobi.
37 Și iarăși, altă Scriptură zice: Vor vedea pe cine au străpuns.
38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l‑a rugat pe Pilat să‑i îngăduie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Și Pilat i‑a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus.
39 A venit și Nicodim, care se dusese la Isus noaptea, la început, și a adus un amestec de smirnă și aloe, ca la o sută de litre.
40 Au luat deci trupul lui Isus și l‑au înfășurat în pânze de in, cu miresme, precum au iudeii obicei să înmormânteze.
41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42 Fiindcă la iudei era ziua pregătirii și pentru că mormântul era aproape, L‑au pus acolo pe Isus.