John 12— EDCR

¹Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, [care fusese mort și] pe care El îl înviase din morți.

²Acolo, I‑au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă cu El.

³Maria a luat o litră de mir de nard curat, de mare preț, I‑a uns picioarele lui Isus și I le‑a șters cu părul ei; și s‑a umplut casa de mireasma mirului.

⁴Unul dintre ucenicii Lui, Iuda Iscariotul, fiul lui Simon, care avea să‑L vândă, a zis:

⁵„De ce nu s‑a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor?”

⁶Zicea lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de săraci, ci pentru că era hoț și, ca unul care ținea punga, lua din ce se punea în ea.

⁷Dar Isus a zis: „Las‑o în pace, căci ea l‑a păstrat pentru ziua îngropării Mele.

⁸Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.”

⁹O mare mulțime de iudei a aflat că Isus este acolo și a venit nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care‑l înviase din morți.

¹⁰Preoții de seamă au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr,

¹¹căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.

¹²A doua zi, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

¹³a luat ramuri de palmier și I‑a ieșit în întâmpinare, strigând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Regele lui Israel!

¹⁴Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:

¹⁵Nu te teme, fiica Sionului; iată, Regele tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe.

¹⁶Ucenicii Lui n‑au înțeles acestea la început, dar, când a fost proslăvit Isus, și‑au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că se împliniseră cu privire la El.

¹⁷Mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase din morți mărturisea despre El.

¹⁸De aceea I‑a și venit în întâmpinare mulțimea: pentru că auzise că făcuse acest semn.

¹⁹Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți?! Nu vă alegeți cu nimic! Iată, lumea se duce după el!”

²⁰Erau și greci printre cei care se suiseră să se închine la sărbătoare.

²¹Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, am vrea să‑L vedem pe Isus.”

²²Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.

²³Drept răspuns, Isus le‑a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului.

²⁴Adevărat, adevărat vă spun: dacă bobul de grâu care a căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod.

²⁵Cine își iubește viața o va pierde, și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.

²⁶Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.

²⁷Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: «Tată, izbăvește‑Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai de aceea am ajuns până în ceasul acesta!

²⁸Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din cer s‑a auzit un glas, [care zicea]: „L‑am proslăvit și‑L voi mai proslăvi!”

²⁹Mulțimea care stătea și asculta spunea că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”

³⁰Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi!

³¹Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

³²Iar Eu, după ce voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la Mine.”

³³(Aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.)

³⁴Mulțimea I‑a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum de zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”

³⁵Isus le‑a zis: „Încă puțină vreme Lumina este printre voi. Umblați câtă vreme aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu știe încotro merge.

³⁶Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii!” Isus le‑a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S‑a ascuns de ei.

³⁷Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

³⁸ca să se împlinească cele spuse de profetul Isaia: Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră, și brațul Domnului cui s‑a descoperit?

³⁹De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

⁴⁰Le‑a orbit ochii și le‑a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec.

⁴¹Acestea le‑a zis Isaia fiindcă a văzut slava Lui și a vorbit despre El.

⁴²Totuși, chiar dintre conducători, mulți au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu‑L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.

⁴³Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.

⁴⁴Isus a strigat și a zis: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M‑a trimis pe Mine.

⁴⁵Și cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M‑a trimis pe Mine.

⁴⁶Eu ca Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

⁴⁷Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

⁴⁸Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am rostit, acela îl va judeca în ziua de apoi.

⁴⁹Pentru că Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M‑a trimis, El Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.

⁵⁰Și știu că porunca Lui este viață veșnică. De aceea, cuvintele pe care le spun, le spun așa cum Mi le‑a spus Tatăl.”