John 12
1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, [care fusese mort și] pe care El îl înviase din morți.
2 Acolo, I‑au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă cu El.
3 Maria a luat o litră de mir de nard curat, de mare preț, I‑a uns picioarele lui Isus și I le‑a șters cu părul ei; și s‑a umplut casa de mireasma mirului.
4 Unul dintre ucenicii Lui, Iuda Iscariotul, fiul lui Simon, care avea să‑L vândă, a zis:
5 „De ce nu s‑a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor?”
6 Zicea lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de săraci, ci pentru că era hoț și, ca unul care ținea punga, lua din ce se punea în ea.
7 Dar Isus a zis: „Las‑o în pace, căci ea l‑a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.”
9 O mare mulțime de iudei a aflat că Isus este acolo și a venit nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care‑l înviase din morți.
10 Preoții de seamă au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr,
11 căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
12 A doua zi, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13 a luat ramuri de palmier și I‑a ieșit în întâmpinare, strigând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Regele lui Israel!
14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului; iată, Regele tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe.
16 Ucenicii Lui n‑au înțeles acestea la început, dar, când a fost proslăvit Isus, și‑au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că se împliniseră cu privire la El.
17 Mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase din morți mărturisea despre El.
18 De aceea I‑a și venit în întâmpinare mulțimea: pentru că auzise că făcuse acest semn.
19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți?! Nu vă alegeți cu nimic! Iată, lumea se duce după el!”
20 Erau și greci printre cei care se suiseră să se închine la sărbătoare.
21 Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, am vrea să‑L vedem pe Isus.”
22 Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.
23 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului.
24 Adevărat, adevărat vă spun: dacă bobul de grâu care a căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod.
25 Cine își iubește viața o va pierde, și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.
26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: «Tată, izbăvește‑Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai de aceea am ajuns până în ceasul acesta!
28 Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din cer s‑a auzit un glas, [care zicea]: „L‑am proslăvit și‑L voi mai proslăvi!”
29 Mulțimea care stătea și asculta spunea că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”
30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi!
31 Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32 Iar Eu, după ce voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la Mine.”
33 (Aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.)
34 Mulțimea I‑a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum de zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”
35 Isus le‑a zis: „Încă puțină vreme Lumina este printre voi. Umblați câtă vreme aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu știe încotro merge.
36 Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii!” Isus le‑a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S‑a ascuns de ei.
37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească cele spuse de profetul Isaia: Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră, și brațul Domnului cui s‑a descoperit?
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 Le‑a orbit ochii și le‑a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec.
41 Acestea le‑a zis Isaia fiindcă a văzut slava Lui și a vorbit despre El.
42 Totuși, chiar dintre conducători, mulți au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu‑L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.
43 Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
44 Isus a strigat și a zis: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M‑a trimis pe Mine.
45 Și cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M‑a trimis pe Mine.
46 Eu ca Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47 Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48 Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am rostit, acela îl va judeca în ziua de apoi.
49 Pentru că Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M‑a trimis, El Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.
50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. De aceea, cuvintele pe care le spun, le spun așa cum Mi le‑a spus Tatăl.”