1Adevărat, adevărat vă spun: cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este un hoț și un tâlhar.
2Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor.
3Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui; el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară.
4După ce le scoate pe toate care sunt ale sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.
5Pe un străin nu‑l vor urma nicidecum, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6Isus le‑a spus această pildă, dar ei n‑au înțeles despre ce le vorbea.
7Isus le‑a mai spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt Ușa oilor.
8Toți câți au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‑au ascultat de ei.
9Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra și va ieși și va găsi pășune.
10Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s‑o aibă din belșug.
11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
12Cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale sale, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le răpește și le risipește.
13Cel plătit fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi.
14Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile, și ele Mă cunosc pe Mine,
15așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum Îl cunosc Eu pe Tatăl; și Îmi dau viața pentru oi.
16Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu și vor fi o turmă, cu un Păstor.
17De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca iarăși să o iau.
18Nimeni nu Mi‑o ia, ci o dau Eu de la Mine. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau iarăși; porunca aceasta am primit‑o de la Tatăl Meu.”
19Din pricina acestor cuvinte, iarăși s‑a făcut dezbinare între iudei.
20Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și a înnebunit. De ce‑l ascultați?”
21Alții spuneau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvintele unui demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?”
22În Ierusalim era atunci Sărbătoarea Înnoirii Templului. Era iarnă,
23și Isus Se plimba prin Templu, prin Pridvorul lui Solomon.
24Iudeii L‑au înconjurat și I‑au spus: „Până când ne vei ține sufletele în încordare? Dacă tu ești Hristosul, spune‑ne‑o deslușit!”
25„V‑am spus”, le‑a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v‑am spus, nu sunteți din oile Mele.
27Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele Mă urmează.
28Eu le dau viață veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna Mea.
29Tatăl Meu, care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui [Meu].
30Eu și Tatăl una suntem.”
31Iudeii au luat iarăși pietre ca să‑L ucidă.
32Isus le‑a răspuns: „V‑am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl [Meu]: pentru care dintre ele vreți să aruncați cu pietre în Mine?”
33Iudeii I‑au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru blasfemie și pentru că tu, om fiind, te dai drept Dumnezeu.”
34Isus le‑a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei?
35Dacă Legea i‑a numit dumnezei pe aceia cărora li se adresa Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată,
36cum ziceți voi: «Hulești!» Celui pe care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»
37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți!
38Dar, dacă le fac, și nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea, ca să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.”
39Atunci au căutat iarăși să‑L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40Isus S‑a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început, și a rămas acolo.
41Mulți veneau la El și spuneau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.”
42Și mulți au crezut în El în locul acela.