1„Când era tânăr Israel, îl iubeam și din Egipt l‑am chemat pe fiul Meu.
2Dar cu cât i-am chemat, cu atât s-au îndepărtat de Mine: au adus jertfe baalilor și au ars tămâie idolilor.
3Totuși, Eu l‑am învățat pe Efraim să meargă și l‑am luat în brațe; dar ei n‑au recunoscut că Eu îi îngrijeam.
4I‑am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, le‑am fost precum cei ce-și ridică pruncii la obraz. M‑am aplecat spre el să‑l hrănesc.
5Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului, dar asirianul va fi împăratul lor, pentru că n‑au vrut să se pocăiască.
6Sabia va năvăli peste cetățile lor, îi va nimici pe prezicătorii lor și îi va mânca, din cauza sfaturilor lor.
7Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; el este chemat să urce sus, dar niciunul din ei nu se ridică.
8Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să‑ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă.
9Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu îl voi mai nimici pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om, Eu, Sfântul din mijlocul tău, și nu voi veni cu urgie.
10Ei Îl vor urma pe DOMNUL ca pe un leu care răcnește, căci El va răcni, și fiii vor veni tremurând de la apus.
11Vor alerga tremurând din Egipt ca o pasăre și din țara Asiriei ca o porumbiță. Și‑i voi întoarce la casele lor”, zice DOMNUL.
12„Efraim Mă înconjoară cu minciuni, și casa lui Israel – cu înșelătorii, dar Iuda încă umblă cu Dumnezeu și este credincios față de Cel Preasfânt.”