Hebrews 1
1 După ce în vechime le‑a vorbit părinților noștri prin profeți în multe rânduri și în multe feluri,
2 la sfârșitul acestor zile Dumnezeu ne‑a vorbit prin Fiul, pe care L‑a pus moștenitor a toate și prin care a făcut lumea.
3 El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, care le ține pe toate prin cuvântul Său puternic, după ce a făcut curățirea păcatelor, S‑a așezat la dreapta Măririi, în locurile preaînalte,
4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mai minunat decât al lor.
5 Căci căruia dintre îngeri i‑a spus Dumnezeu vreodată: Tu ești Fiul Meu, astăzi Te‑am născut? Și iarăși: Eu Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu?
6 Și iarăși, când aduce în lume pe Cel Întâi Născut, zice: Să I se închine toți îngerii lui Dumnezeu!
7 Și dacă despre îngeri zice: El face pe îngerii Săi vânturi, și pe slujitorii Săi, flacără de foc,
8 despre Fiul zice: Tronul Tău, Dumnezeule, este în veci de veci; toiag de dreptate este toiagul domniei Tale.
9 Ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te‑a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii Tăi.
10 Și: La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate ca o haină se vor învechi;
12 Ca pe o manta le vei înfășura, ca pe o haină, și se vor schimba, dar Tu ești același, și anii Tăi nu se vor sfârși.
13 Și căruia dintre îngeri i‑a spus El vreodată: Șezi la dreapta Mea până‑i voi pune pe vrăjmașii Tăi reazem picioarelor Tale?
14 Nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise în slujba celor care vor moșteni mântuirea?