1Iacov i‑a chemat pe fiii săi și a zis: „Strângeți‑vă și vă voi vesti ce vi se va întâmpla în zilele care vor veni.
2Strângeți‑vă și ascultați, fii ai lui Iacov! Ascultați‑l pe Israel, tatăl vostru!
3Ruben, tu ești întâiul meu născut, puterea mea și pârga tăriei mele, întâiul în rang și întâiul în putere,
4năvalnic ca apele; nu vei mai fi întâiul, căci te‑ai suit în așternutul tatălui tău; atunci l‑ai spurcat – în patul meu te‑ai urcat!
5Simeon și Levi sunt frați; unelte de violență sunt armele lor.
6Sufletul meu să nu intre în sfatul lor, să nu se unească slava mea cu adunarea lor! Căci în mânia lor au ucis oameni și au schilodit tauri după bunul lor plac.
7Blestemată să fie mânia lor, căci este turbată, și furia lor, căci este aprigă! Îi voi împărți în Iacov și‑i voi risipi în Israel!
8Iuda, tu vei primi laudele fraților tăi. Mâna ta va fi în ceafa vrăjmașilor tăi. Fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9Iuda este un pui de leu: de la pradă te‑ai ridicat, fiule! S‑a ghemuit, s‑a tolănit ca un leu, ca o leoaică: cine‑l va scula?
10Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici toiagul dintre genunchii lui până va veni Șilo, și de El vor asculta popoarele.
11El își leagă măgarul de vie, de vița cea bună, mânzul măgăriței; își spală haina în vin, și veșmântul în sângele strugurilor.
12Ochii lui sunt mai întunecați decât vinul, iar dinții, mai albi decât laptele.
13Zabulon va locui pe țărmul mării, pentru corăbii va fi liman, și hotarul lui va atinge Sidonul.
14Isahar este un măgar trupeș, tolănit între două samare.
15A văzut că locul lui de odihnă este bun și că ținutul lui este plăcut; și‑a plecat umărul să poarte poveri și s‑a făcut rob de corvoadă.
16Dan va judeca pe poporul său, ca una din semințiile lui Israel.
17Dan va fi un șarpe în drum, o viperă de‑a lungul potecii. Călcâiele calului când le mușcă, prăvălește călărețul pe spate.
18În izbăvirea Ta nădăjduiesc, DOAMNE!
19Peste Gad cete vor da năvală, dar și el va năvăli pe urmele lor.
20Așer va avea bucate sățioase; el va da bunătăți împărătești.
21Neftali este o ciută slobodă, care face pui frumoși.
22Iosif este vlăstar de pom roditor, vlăstar de pom roditor crescut lângă izvor; ramurile lui se înalță peste ziduri.
23Amarnic l‑au urât, l‑au săgetat și l‑au dușmănit arcașii.
24Dar n‑a șovăit deloc arcul lui, iar brațele lui și‑au primit agerimea din mâinile Puternicului lui Iacov, de la numele Păstorului, Piatra lui Israel,
25de la Dumnezeul tatălui tău, care te va ajuta, de la Cel Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările adâncului care zace jos, cu binecuvântările alăptării și nașterii.
26Binecuvântările tatălui tău se înalță mai presus de binecuvântările munților veșnici, mai presus de dorul colinelor eterne. Ele să vină pe capul lui Iosif, pe creștetul domnului fraților săi!
27Beniamin este un lup care sfâșie; dimineața își mănâncă vânatul, iar seara își împarte prada.”
28Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt cuvintele pe care le‑a rostit tatăl lor când i‑a binecuvântat. L‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare pe măsură.
29Apoi le‑a dat porunca următoare: „Eu voi fi adăugat la poporul meu; îngropați‑mă lângă părinții mei, în peștera care este în ogorul lui Efron, hititul,
30în peștera din ogorul Macpela, care este în fața lui Mamre, în țara Canaanului – moșia pe care a cumpărat‑o Avraam de la Efron, hititul, ca loc de îngropare.
31Acolo au fost îngropați Avraam și Sara, nevasta lui; acolo au fost îngropați Isaac și Rebeca, nevasta lui; și acolo am îngropat‑o eu pe Leea.
32Ogorul și peștera care se află în el au fost cumpărate de la fiii lui Het.”
33Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, și‑a tras picioarele în pat, și‑a dat duhul și a fost astfel adăugat la poporul său.