1Iosif i‑a dat următoarea poruncă ispravnicului său: „Umple cu merinde sacii acestor oameni, cât vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2Iar potirul meu, potirul de argint, să‑l pui la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru grâul lui.” El a făcut după cuvântul rostit de Iosif.
3Dimineața, cum s‑a crăpat de ziuă, le‑au dat drumul oamenilor acelora împreună cu măgarii lor.
4Dar abia ieșiseră din cetate, nu erau departe, când Iosif i‑a zis ispravnicului său: „Scoală‑te, urmărește‑i pe oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: «De ce ați răsplătit binele cu rău?
5Oare nu‑i acesta potirul din care bea stăpânul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v‑ați purtat astfel!»”
6Ispravnicul i‑a ajuns din urmă și le‑a spus aceste cuvinte.
7Ei i‑au răspuns: „De ce rostește domnul nostru asemenea cuvinte? Departe de robii tăi să săvârșească o asemenea faptă!
8Iată, argintul pe care l‑am găsit la gura sacilor noștri ți l‑am adus înapoi din țara Canaanului! Cum să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău?
9Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi potirul, iar noi să fim robii domnului nostru!”
10El a zis: „Să fie întocmai după cuvintele voastre! Cel la care se va găsi potirul va fi robul meu, iar voi veți fi nevinovați!”
11Îndată și‑a coborât fiecare sacul la pământ. Și‑au deschis sacii,
12iar ispravnicul i‑a scotocit începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr. Și potirul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
13Ei și‑au sfâșiat hainele, și‑au încărcat măgarii și s‑au întors în cetate.
14Iuda și frații săi au ajuns la casa lui Iosif pe când el încă era acolo și au căzut cu fața la pământ înaintea lui.
15Iosif le‑a zis: „Ce înseamnă fapta aceasta pe care ați făcut‑o? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?”
16Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului meu? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi! Iată‑ne robi ai domnului meu: atât noi, cât și cel la care s‑a găsit potirul!”
17Dar Iosif a zis: „Departe de mine să fac așa ceva! Omul asupra căruia s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu; cât despre voi, suiți‑vă înapoi în pace la tatăl vostru!”
18Atunci, Iuda s‑a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, îngăduie‑i robului tău să spună o vorbă în auzul domnului meu; și să nu izbucnească mânia ta împotriva robului tău! Căci tu ești asemenea lui Faraon.
19Domnul meu i‑a întrebat pe robii săi, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?»
20Noi i‑am răspuns domnului meu: «Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil făcut la bătrânețe; fratele lui a murit și de la mama sa a rămas doar el, iar tatăl său îl iubește.»
21Tu le‑ai spus robilor tăi: «Aduceți‑l la mine, ca să‑l văd cu ochii mei!»
22Noi i‑am răspuns domnului meu: «Băiatul nu‑l poate părăsi pe tatăl său; dacă‑l va părăsi, tatăl va muri!»
23Tu le‑ai spus robilor tăi: «Dacă nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu‑mi mai vedeți fața!»
24Când ne‑am suit la robul tău, tatăl meu, i‑am spus cuvintele domnului meu.
25Când tatăl nostru a zis: «Duceți‑vă iarăși și cumpărați‑ne ceva de mâncare»,
26noi am răspuns: «Nu putem să ne ducem. Ne vom duce doar dacă fratele nostru cel tânăr este cu noi, căci nu putem vedea fața omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr este cu noi.»
27Robul tău, tatăl nostru, ne‑a zis: «Voi știți că nevasta mea mi‑a născut doi fii.
28Unul a plecat de la mine și mi‑am spus: ‘Negreșit, a fost sfâșiat în bucăți, căci nu l‑am mai văzut până astăzi.’
29Dacă mi‑l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, cu durere îmi veți coborî perii albi în Locuința Morților.»
30Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să‑l avem cu noi pe băiat, al cărui suflet este legat de sufletul lui,
31tatăl nostru va muri când va vedea că băiatul nu este; și cu durere vor coborî robii tăi perii albi ai robului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților.
32Căci robul tău s‑a pus chezaș pentru băiat la tatăl meu, zicând: «Dacă nu‑l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu față de tatăl meu toată viața.»
33Acum deci, îngăduie, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu frații săi!
34Altminteri, cum mă voi putea sui la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Nicicum n‑aș putea să văd amărăciunea care l‑ar cuprinde pe tatăl meu!”