1După aceste lucruri, s‑a întâmplat ca paharnicul și pitarul regelui Egiptului să păcătuiască față de stăpânul lor, regele Egiptului.
2Faraon s‑a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai‑marele paharnicilor și pe mai‑marele pitarilor.
3Și i‑a pus sub pază în casa comandantului gărzilor, în temniță, în locul unde era închis Iosif.
4Comandantul gărzilor l‑a rânduit pe Iosif să fie cu ei, ca să le slujească, și aceștia au stat o vreme sub pază.
5Paharnicul și pitarul regelui Egiptului, care erau închiși în temniță, au visat într‑o noapte amândoi câte un vis, și anume fiecare câte un vis cu propriul său tâlc.
6Când a venit Iosif la ei dimineața, s‑a uitat la ei și iată, erau abătuți.
7Și i‑a întrebat pe dregătorii lui Faraon care erau cu el sub pază în casa stăpânului său: „De ce aveți astăzi fețele triste?”
8Ei i‑au răspuns: „Am visat fiecare câte un vis și nu avem pe nimeni care să le tâlcuiască.” Iosif le‑a zis: „Oare nu de la Dumnezeu vin tâlcuirile? Povestiți‑mi deci visele voastre!”
9Mai‑marele paharnicilor i‑a povestit lui Iosif visul, zicând: „În visul meu se făcea că în fața mea era o viță‑de‑vie,
10și pe viță, trei mlădițe. De cum a făcut muguri, i s‑a și deschis floarea, iar ciorchinii au făcut struguri copți.
11Potirul lui Faraon era în mâna mea; eu am luat strugurii, i‑am stors în potirul lui Faraon și am pus potirul în mâna lui.”
12Iosif i‑a zis: „Iată tâlcuirea visului: cele trei mlădițe sunt trei zile.
13Peste trei zile, Faraon te va înălța, îți va reda dregătoria și vei pune potirul în mâna lui Faraon, după obiceiul de mai înainte, când erai paharnicul lui.
14Numai adu‑ți aminte de mine, te rog, când îți va merge bine și arată‑mi bunăvoință; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon și scoate‑mă din casa aceasta!
15Căci am fost luat cu sila din țara evreilor și nici aici n‑am făcut nimic ca să fiu aruncat în această groapă.”
16Mai‑marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tâlcuire îmbucurătoare, a zis: „Iată și visul meu! Se făcea că port trei coșuri cu pâine albă pe capul meu.
17În coșul cel mai de sus erau tot felul de bucate pentru Faraon – copturi făcute de pitar – și păsările mâncau din coșul cel mai de sus, de pe capul meu.”
18Iosif a răspuns și a zis: „Iată‑i tâlcuirea: cele trei coșuri sunt trei zile.
19Peste trei zile, Faraon te va înălța, te va spânzura de un lemn, și carnea de pe tine o vor mânca păsările.”
20A treia zi, era ziua de naștere a lui Faraon. El a dat un ospăț tuturor slujitorilor săi și i‑a înălțat pe mai‑marele paharnicilor și mai‑marele pitarilor în văzul slujitorilor săi:
21mai‑marelui paharnicilor i‑a redat slujba de paharnic, ca să pună potirul în mâna lui Faraon,
22iar pe mai‑marele pitarilor l‑a spânzurat, după tâlcuirea pe care le‑o dăduse Iosif.
23Dar mai‑marele paharnicilor nu și‑a mai amintit de Iosif. L‑a dat uitării.