Genesis 27
1 Când Isaac a îmbătrânit, iar ochii i s‑au încețoșat și nu vedea mai deloc, l‑a chemat pe Esau, fiul său mai mare, și i‑a zis: „Fiule!” „Iată‑mă”, i‑a răspuns el.
2 Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele.
3 Acum dar, te rog, ia‑ți armele – tolba și arcul – ieși pe câmp și adu‑mi vânat!
4 Fă‑mi o mâncare gustoasă, cum îmi place mie, și adu‑mi‑o s‑o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte să mor!”
5 Rebeca a auzit ce îi spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s‑a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să‑l aducă.
6 Atunci, Rebeca i‑a zis fiului său Iacov: „Iată, l‑am auzit pe tatăl tău vorbindu‑i astfel fratelui tău, Esau:
7 «Adu‑mi vânat și fă‑mi o mâncare gustoasă, ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea DOMNULUI, înainte de moartea mea!»
8 Acum, fiule, ascultă glasul meu și fă ce îți poruncesc!
9 Du‑te la turmă, te rog, și adu‑mi doi iezi buni, ca să fac din ei o mâncare gustoasă pentru tatăl tău, cum îi place lui!
10 Apoi du‑i‑o tatălui tău, ca s‑o mănânce și să te binecuvânteze înainte de moartea lui!”
11 Iacov i‑a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă.
12 Poate că tatăl meu mă va pipăi, va crede că‑mi bat joc de el și mă voi alege cu blestem în loc de binecuvântare.”
13 Mama sa i‑a zis: „Blestemul tău, fiule, să cadă asupra mea! Numai ascultă glasul meu și du‑te de adu‑mi‑i!”
14 Iacov s‑a dus, a luat iezii și i‑a adus mamei sale, care a făcut o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui lui.
15 Apoi, Rebeca a luat hainele lui Esau, fiul mai mare, pe cele mai bune pe care le avea în casă, și l‑a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul ei mai tânăr.
16 Iar cu pielea iezilor i‑a acoperit mâinile și gâtul, care erau fără păr.
17 Și a pus în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care o pregătise.
18 Iacov s‑a dus la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată‑mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?”
19 Iacov i‑a răspuns tatălui său: „Sunt Esau, întâiul tău născut; am făcut după cum mi‑ai spus. Vino, stai jos și mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
20 Isaac i‑a zis fiului său: „Cum de l‑ai găsit așa de repede, fiule?” Iacov a răspuns: „ DOMNUL, Dumnezeul tău, mi l‑a scos înainte.”
21 Isaac i‑a zis lui Iacov: „Apropie‑te să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești sau nu fiul meu Esau.”
22 Iacov s‑a apropiat de tatăl său, Isaac, iar acesta l‑a pipăit și a zis: „Glasul este al lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.”
23 Nu l‑a recunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau; așa că l‑a binecuvântat.
24 Și Isaac a zis: „Tu ești, fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt!”
25 Isaac a zis: „Adu‑mi să mănânc din vânat, fiule, ca să te binecuvânteze sufletul meu!” Iacov i‑a adus, și el a mâncat; i‑a adus și vin și a băut.
26 Atunci, tatăl său, Isaac, i‑a zis: „Apropie‑te și sărută‑mă, fiule!”
27 Iacov s‑a apropiat și l‑a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l‑a binecuvântat, zicând: „Iată, mirosul fiului meu este ca mireasma câmpului pe care l‑a binecuvântat DOMNUL.
28 Să‑ți dea Dumnezeu din roua cerului și din grăsimea pământului grâu și must din belșug!
29 Să‑ți fie supuse popoare, și neamuri să se plece înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, și fiii mamei tale să ți se închine! Cine te blestemă să fie blestemat și cine te binecuvântează să fie binecuvântat!”
30 După ce a terminat Isaac de binecuvântat pe Iacov, când acesta abia plecase de la tatăl său, Isaac, s‑a întors de la vânătoare Esau, fratele lui.
31 A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care i‑a adus‑o tatălui său. Și i‑a zis: „Tată, scoală‑te și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
32 Tatăl său, Isaac, i‑a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Sunt Esau, fiul tău cel întâi născut!”
33 Isaac s‑a cutremurat cu toată ființa sa și a zis: „Cine este atunci acela care a prins vânat și mi l‑a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l‑am binecuvântat. Și binecuvântat va rămâne.”
34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos țipete mari, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!”
35 Isaac i‑a răspuns: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți‑a luat binecuvântarea.”
36 Esau a zis: „Într‑adevăr, nu degeaba i‑au pus numele Iacov, căci m‑a înșelat de două ori! Mi‑a luat dreptul de întâi născut și, iată, acum mi‑a luat și binecuvântarea!” Și a adăugat: „N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”
37 Isaac i‑a răspuns: „Iată, l‑am făcut stăpân peste tine și i‑am dat ca slujitori pe toți frații săi, l‑am înzestrat cu grâu și must din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”
38 Esau i‑a zis tatălui său: „N‑ai decât o singură binecuvântare, tată? Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!” Și Esau și‑a ridicat glasul și a plâns.
39 Tatăl său, Isaac, a răspuns și i‑a zis: „Iată! Locuința ta va fi lipsită de grăsimea pământului și de roua cerului de sus.
40 Din sabia ta vei trăi și îți vei sluji fratele, dar, când te vei răzvrăti, vei sfărâma jugul lui de pe gâtul tău.”
41 Esau a prins ură pe Iacov din pricina binecuvântării cu care‑l binecuvântase tatăl său. Și își zicea în sinea lui: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am să‑l ucid pe Iacov, fratele meu.”
42 Rebecăi i s‑a dat de veste despre cuvintele lui Esau, fiul ei mai mare. Ea a trimis să‑l cheme pe Iacov, fiul ei mai tânăr, și i‑a zis: „Iată, Esau, fratele tău, e împăcat la gândul că te va omorî.
43 Acum, fiule, ascultă‑mă: scoală‑te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran,
44 și rămâi la el o vreme, până i se va potoli mânia fratelui tău,
45 până se va abate de la tine urgia lui și va uita ce i‑ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. De ce să ajung lipsită de voi amândoi într‑o singură zi?”
46 Rebeca i‑a zis lui Isaac: „M‑am scârbit de viață din pricina fiicelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă dintre fiicele lui Het, dintre fiicele acestei țări, la ce să mai trăiesc?”