1DOMNUL i‑a spus lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta, din familia tatălui tău, și du‑te în țara pe care ți‑o voi arăta.
2Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta și‑ți voi mări numele și vei fi o binecuvântare.
3Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, și îi voi blestema pe cei ce te vor blestema. Și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
4Avram a plecat, după cum îi spusese DOMNUL, și împreună cu el a plecat și Lot. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran.
5Avram i‑a luat pe Sarai, nevasta sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră și cu toate sufletele pe care le dobândiseră în Haran. Au ieșit ca să plece în țara Canaanului și au ajuns în țara Canaanului.
6Avram a străbătut țara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. (Canaaniții erau atunci în țară.)
7DOMNUL i S‑a arătat lui Avram și i‑a zis: „Seminței tale îi voi da țara aceasta.” Și Avram a zidit acolo un altar DOMNULUI, care i Se arătase.
8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și‑a întins cortul având Betelul la apus și Aiul la răsărit. A zidit și acolo un altar DOMNULUI și a chemat Numele DOMNULUI.
9Avram și‑a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.
10A venit însă foamete pe pământ, și Avram a coborât în Egipt ca să locuiască o vreme acolo, căci era mare foamete în țară.
11Când era aproape să intre în Egipt, i‑a zis lui Sarai, nevasta sa: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la chip.
12Când te vor vedea egiptenii, vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viață.
13Spune, te rog, că ești sora mea, ca să‑mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție!”
14Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că femeia era foarte frumoasă.
15Dregătorii lui Faraon au văzut‑o și i‑au lăudat‑o lui Faraon; și femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
16Avram a fost primit bine din pricina ei și a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile.
17Dar DOMNUL a abătut mari urgii peste Faraon și peste casa lui din pricina lui Sarai, nevasta lui Avram.
18Atunci, Faraon l‑a chemat pe Avram și i‑a zis: „Ce mi‑ai făcut? De ce nu mi‑ai spus că este nevasta ta?
19De ce ai zis: «Este sora mea», astfel că am ajuns să o iau de nevastă? Acum, iată‑ți nevasta! Ia‑o și pleacă!”
20Faraon a dat poruncă oamenilor săi în privința lui și i‑au scos din țară pe el, pe nevasta sa și tot ce avea.