Exodus 7— EDCR

¹DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Iată că te pun ca un dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, va fi profetul tău.

²Tu îi vei spune tot ce‑ți voi porunci, iar fratele tău, Aaron, îi va vorbi lui Faraon, ca să‑i lase pe fiii lui Israel să plece din țara lui.

³Eu voi împietri inima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului.

⁴Dar Faraon n‑are să vă asculte; așa că Îmi voi întinde mâna asupra țării Egiptului și voi scoate din ea oștirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel, prin mari pedepse.

⁵Egiptenii vor recunoaște că Eu sunt DOMNUL când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.”

⁶Moise și Aaron au făcut după cum le‑a poruncit DOMNUL: întocmai au făcut.

⁷Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron, de optzeci și trei de ani, când i‑au vorbit lui Faraon.

⁸DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron:

⁹„Dacă vă va vorbi Faraon astfel: «Faceți o minune!», să‑i zici lui Aaron: «Ia‑ți toiagul și aruncă‑l înaintea lui Faraon!», și toiagul se va preface în șarpe!”

¹⁰Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și au făcut întocmai cum poruncise DOMNUL. Aaron și‑a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, și toiagul s‑a prefăcut în șarpe.

¹¹Dar Faraon i‑a chemat și el pe înțelepți și pe magi, iar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin descântecele lor.

¹²Și‑au aruncat cu toții toiegele, și acestea s‑au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron le‑a înghițit toiegele.

¹³Inima lui Faraon s‑a îndârjit și n‑a ascultat de ei, după cum spusese DOMNUL.

¹⁴DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită; nu vrea să lase poporul să plece.

¹⁵Du‑te la Faraon dis‑de‑dimineață! Iată că va ieși la apă; tu să stai să îl întâmpini pe malul Râului, să iei în mână toiagul care s‑a prefăcut în șarpe

¹⁶și să‑i zici: « DOMNUL, Dumnezeul evreilor, m‑a trimis la tine să‑ți zic: ‘Lasă‑Mi poporul să plece, ca să‑Mi slujească în pustiu!’ Și iată, până acum, n‑ai ascultat.

¹⁷Așa vorbește DOMNUL: ‘Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt DOMNUL.’ Iată, eu voi lovi apele Râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface în sânge.

¹⁸Peștii din Râu vor pieri, Râul se va împuți, așa că egiptenilor le va fi greață să bea apă din el.»”

¹⁹DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Ia‑ți toiagul și întinde‑ți mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste canalele lor, peste iazurile lor și peste toate ochiurile lor de apă!» Ele se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât și în cele de piatră.”

²⁰Moise și Aaron au făcut întocmai cum le poruncise DOMNUL. Aaron a ridicat toiagul și a lovit apele Râului sub ochii lui Faraon și ai slujitorilor lui, și toate apele Râului s‑au prefăcut în sânge.

²¹Peștii din Râu au pierit, Râul s‑a împuțit, așa că egiptenii n‑au putut să bea apă din el și a fost sânge în toată țara Egiptului.

²²Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin descântecele lor. Inima lui Faraon s‑a îndârjit și n‑a ascultat de ei, după cum spusese DOMNUL.

²³Faraon s‑a întors și a mers acasă, dar nu și‑a pus la inimă cele întâmplate.

²⁴Toți egiptenii au săpat în împrejurimile Râului după apă de băut, căci n‑au putut să bea apă din Râu.

²⁵După ce DOMNUL a lovit Râul, au mai trecut șapte zile,