Exodus 32
1 Când poporul a văzut că Moise zăbovește să coboare de pe munte, s‑a strâns în jurul lui Aaron și i‑a zis: „Ridică‑te și fă‑ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci lui Moise, omul acela care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s‑a întâmplat!”
2 Aaron le‑a răspuns: „Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți‑i la mine!”
3 Și toți fiii lui Israel și‑au scos cerceii de aur din urechi și i‑au adus lui Aaron.
4 El a luat aurul din mâinile lor, l‑a topit și a făcut un vițel turnat. Apoi ei au zis: „Israele, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!”
5 Când a văzut Aaron aceasta, a zidit un altar înaintea vițelului. Apoi Aaron a strigat și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea DOMNULUI!”
6 A doua zi, s‑au trezit dis‑de‑dimineață și au adus arderi‑de‑tot și jertfe‑de‑pace. Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea; apoi s‑a sculat să joace.
7 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Coboară degrabă, căci poporul tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului, s‑a stricat!
8 Repede s‑au mai abătut de la calea pe care le‑o poruncisem: și‑au făcut un vițel turnat, i s‑au închinat, i‑au adus jertfe și au zis: «Israele, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!»”
9 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpățânat.
10 Acum, lasă‑Mă, căci mânia Mea se va aprinde împotriva lor și‑i va mistui; din tine însă voi face un neam mare.”
11 Moise a mijlocit înaintea DOMNULUI, Dumnezeului său, și a zis: „De ce să se aprindă mânia Ta, DOAMNE, împotriva poporului Tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare?
12 De ce să zică egiptenii: «Spre nenorocirea lor i‑a scos, ca să‑i omoare prin munți și să‑i șteargă de pe fața pământului»? Pune capăt mâniei Tale aprinse și lasă‑Te de răul hotărât pentru poporul Tău!
13 Adu‑ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii Tăi, cărora le‑ai jurat pe Tine Însuți și le‑ai spus: «Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului, și toată țara aceasta pe care am spus că le‑o voi da urmașilor voștri le va fi moștenire în veac.»”
14 Și DOMNUL S‑a lăsat de răul pe care spusese că‑l va face poporului Său.
15 Moise s‑a întors și a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâna sa. Tablele erau scrise pe amândouă fețele: și pe o parte, și pe cealaltă.
16 Tablele erau chiar lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era chiar scrisul lui Dumnezeu, săpat în table.
17 Când Iosua a auzit glasul poporului care striga, i‑a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”
18 Moise a răspuns: „Strigătul acesta nu‑i nici strigăt de biruință, nici strigăt de înfrângere; ce aud eu este sunet de cântare!”
19 Și pe când se apropia de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise s‑a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le‑a sfărâmat la piciorul muntelui.
20 A luat vițelul pe care‑l făcuseră ei și l‑a ars în foc, l‑a fărâmițat până l‑a făcut pulbere, a presărat pulberea pe suprafața apei și le‑a dat‑o fiilor lui Israel s‑o bea.
21 Moise i‑a zis lui Aaron: „Ce ți‑a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu știi că poporul acesta este pornit la rău.
23 Ei mi‑au zis: «Fă‑ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci lui Moise, omul acela care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s‑a întâmplat!»
24 Eu le‑am zis: «Cine are aur să‑l scoată!» Și ei mi l‑au dat, l‑am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta!”
25 Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmașilor săi.
26 El s‑a așezat la poarta taberei și a zis: „Cine este pentru DOMNUL să vină la mine!” Și toți fiii lui Levi s‑au strâns la el.
27 El le‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare din voi să‑și încingă sabia la brâu. Mergeți și străbateți tabăra de la o poartă la alta și fiecare să omoare pe fratele lui, pe prietenul și pe aproapele lui!»”
28 Fiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise și în ziua aceea au pierit aproape trei mii de oameni din popor.
29 Moise a zis: „Astăzi v‑ați consacrat în slujba DOMNULUI, chiar cu prețul fiului și fratelui vostru, astfel încât binecuvântarea să vină astăzi peste voi.”
30 A doua zi, Moise le‑a zis copiilor lui Israel: „Ați făcut un păcat foarte mare! Dar acum am să urc la DOMNUL; poate că voi reuși să fac ispășire pentru păcatul vostru.”
31 Moise s‑a întors la DOMNUL și a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare: și‑a făcut dumnezei din aur!
32 Dar acum iartă‑i păcatul! Dacă nu, atunci șterge‑mă, Te rog, din cartea Ta pe care ai scris‑o!”
33 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din cartea Mea!
34 Acum însă, mergi și du poporul unde ți‑am spus! Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua cercetării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”
35 DOMNUL a lovit poporul pentru că făcuse vițelul făurit de Aaron.