1Dacă cineva fură un bou sau o oaie și‑l taie sau îl vinde, să dea cinci vite pentru boul furat și patru oi pentru oaia furată.
2(Dacă hoțul este prins spărgând și este lovit de moarte, cel ce l‑a lovit nu va fi vinovat de sângele lui.
3Dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de sângele lui.) Hoțul să plătească negreșit despăgubire, iar dacă n‑are nimic, să fie vândut rob pentru furtul lui.
4Dacă ceea ce a furat – bou, măgar sau oaie – se găsește încă viu în mâinile lui, să plătească despăgubire dublă.
5Dacă cineva face stricăciune într‑un ogor sau într‑o vie lăsându‑și vita să pască pe ogorul altuia, să plătească despăgubire cu cel mai bun rod din ogorul lui și cu cel mai bun rod din via lui.
6Dacă izbucnește un foc și găsește mărăcini în cale, dar arde și snopii, grâul nesecerat sau câmpul, cel ce a pus focul să plătească negreșit despăgubire.
7Când cineva îi dă semenului său spre păstrare bani sau unelte și acestea sunt furate din casa acelui om, hoțul, dacă va fi găsit, să plătească despăgubire dublă.
8Dacă hoțul nu va fi găsit, atunci stăpânul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, ca nu cumva să fi pus mâna pe bunul aproapelui său.
9În orice caz de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care altul va zice: «Acesta este», neînțelegerea celor doi să ajungă în fața lui Dumnezeu, și cel pe care‑l va osândi Dumnezeu să plătească despăgubire dublă aproapelui său.
10Dacă cineva îi dă semenului său un măgar, un bou, o oaie sau un animal oarecare să i‑l păzească și acesta moare, este rănit sau este luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva,
11să se facă un jurământ în Numele DOMNULUI între cei doi cum că nu a pus mâna pe bunul semenului său; stăpânul să‑l accepte, și celălalt să nu plătească pentru el.
12Dar dacă animalul a fost într‑adevăr furat de la el, să‑l despăgubească pe stăpân.
13Dacă animalul a fost într‑adevăr sfâșiat de fiare sălbatice, să îl aducă drept mărturie și nu va plăti pentru animalul sfâșiat.
14Dacă cineva împrumută de la semenul său o vită și aceasta este rănită sau moare în lipsa stăpânului ei, să plătească negreșit despăgubire.
15Dacă stăpânul e de față, nu va da despăgubire. Dacă vita a fost dată cu simbrie, prețul simbriei va fi de ajuns.
16Dacă un om amăgește o fată nelogodită și se culcă cu ea, să‑i plătească negreșit zestrea, iar ea să îi fie soție.
17Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i‑o dea, omul acela să‑i plătească în argint prețul zestrei cuvenite fetelor.
18Pe vrăjitoare să n‑o lași să trăiască.
19Oricine se culcă cu un animal să fie negreșit pedepsit cu moartea.
20Cine aduce jertfe altor dumnezei decât DOMNULUI să fie nimicit.
21Să nu năpăstuiești străinul și să nu‑l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.
22Să nu asupriți văduva, nici orfanul.
23Dacă îi asupriți în vreun fel, iar ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi negreșit strigătul.
24Mânia Mea se va aprinde și vă voi omorî cu sabia, iar soțiile voastre vor fi văduve și copiii voștri vor fi orfani.
25Dacă vei împrumuta bani celor din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar și să nu ceri dobândă de la el.
26Dacă vei ajunge să iei ca zălog haina aproapelui tău, să i‑o dai înapoi înainte de apusul soarelui,
27căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine, îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.
28Să nu‑L hulești pe Dumnezeu și să nu‑l blestemi pe mai‑marele poporului tău.
29Să nu pregeți să‑Mi dai din belșugul secerișului tău și al mustului tău. Să Mi‑l dai pe întâiul născut dintre fiii tăi.
30Tot așa să faci cu vițelul și cu mielul tău; să rămână șapte zile cu mama lui, iar în ziua a opta să Mi‑l aduci.
31Să fiți oameni sfinți pentru Mine. Să nu mâncați carnea animalului sfâșiat de fiare pe câmp, ci s‑o aruncați la câini.