1Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au intrat în Egipt cu Iacov; fiecare a intrat cu familia lui:
2Ruben, Simeon, Levi, și Iuda,
3Isahar, Zabulon, și Beniamin,
4Dan, Neftali, Gad și Așer.
5Sufletele ieșite din Iacov erau în total șaptezeci; Iosif era atunci în Egipt.
6Apoi Iosif, toți frații lui și toată generația aceea au murit.
7Iar fiii lui Israel au fost roditori, au crescut la număr, s‑au înmulțit și au ajuns din ce în ce mai puternici, până acolo încât s‑a umplut țara de ei.
8Apoi, peste Egipt s‑a ridicat un nou împărat, care nu‑l cunoscuse pe Iosif.
9El a zis poporului său: „Iată, poporul fiilor lui Israel este prea numeros și prea puternic pentru noi.
10Haideți să ne arătăm iscusiți față de ei, ca nu cumva să se înmulțească în continuare și, dacă s‑ar porni vreun război, să se unească și ei cu vrăjmașii noștri, să lupte împotriva noastră și apoi să iasă din țară.”
11Apoi au pus peste ei supraveghetori, ca să‑i asuprească prin munci istovitoare. Astfel i‑au zidit ei lui Faraon cetățile‑grânar Pitom și Ramses.
12Dar cu cât îi asupreau mai mult, cu atât se înmulțeau și creșteau, așa încât pe egipteni i‑a apucat groaza de fiii lui Israel.
13Atunci, i‑au supus la munci grele, fără milă.
14Le‑au făcut viața amară prin munci grele la lut și la cărămizi și prin tot felul de lucrări la câmp, prin tot soiul de munci istovitoare la care i‑au supus fără milă.
15Împăratul Egiptului le‑a vorbit moașelor evreice, ale căror nume erau Șifra și Pua,
16și le‑a zis: „Când le veți moși pe evreice și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă este băiat, să‑l omorâți, iar dacă este fată, s‑o lăsați să trăiască.”
17Dar moașele s‑au temut de Dumnezeu și n‑au făcut cum le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat copiii să trăiască.
18Împăratul Egiptului le‑a chemat pe moașe și le‑a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat copiii să trăiască?”
19Moașele i‑au răspuns lui Faraon: „Pentru că evreicele nu sunt ca egiptencele; sunt vânjoase și nasc înainte de venirea moașei.”
20Dumnezeu le‑a făcut bine moașelor, și poporul s‑a înmulțit și s‑a întărit mult.
21Pentru că moașele se temuseră de El, Dumnezeu le‑a binecuvântat casele.
22Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă întregului său popor: „Să aruncați în Râu orice băiat care se va naște și să lăsați orice fată să trăiască!”