Deuteronomy 4— EDCR

¹Acum, Israele, ascultă rânduielile și hotărârile pe care vă învăț să le împliniți, ca să trăiți și să vă duceți să luați în stăpânire țara pe care v‑o dă DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri!

²Să nu adăugați nimic la lucrurile pe care vi le poruncesc eu și să nu scădeți nimic din ele, ci să păziți poruncile DOMNULUI, Dumnezeului vostru, așa cum vi le poruncesc eu.

³Ochii voștri au văzut ce a făcut DOMNUL la Baal‑Peor: pe toți cei care au umblat după Baal‑Peor DOMNUL, Dumnezeul tău, i‑a nimicit din mijlocul tău,

⁴dar voi, care v‑ați alipit de DOMNUL, Dumnezeul vostru, sunteți cu toții vii astăzi.

⁵Iată, vă învăț rânduieli și hotărâri, așa cum mi‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul meu, ca să le împliniți întocmai în mijlocul țării pe care vă duceți să o luați în stăpânire.

⁶Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră în ochii popoarelor, care vor auzi toate aceste rânduieli și vor zice: «Într‑adevăr, acest neam mare este un popor înțelept și priceput!»

⁷Care este neamul acela mare care să‑i fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum Îl avem noi pe DOMNUL, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?

⁸Și care este neamul acela mare care să aibă rânduieli și hotărâri așa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v‑o pun astăzi înainte?

⁹Numai ia seama la tine și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care le‑au văzut ochii tăi și să‑ți iasă din inimă; fă‑le cunoscute fiilor tăi și fiilor fiilor tăi!

¹⁰Adu‑ți aminte de ziua când ai stat înaintea DOMNULUI, Dumnezeului tău, la Horeb, când DOMNUL mi‑a zis: «Strânge poporul la Mine, căci vreau să‑Mi audă cuvintele, ca să învețe să se teamă de Mine în toate zilele cât vor trăi pe pământ și să‑i învețe așa și pe fiii lor!»

¹¹Voi v‑ați apropiat și ați stat la poalele muntelui, iar muntele era cuprins de foc până în inima cerului; era întuneric, nor și negură.

¹²Și DOMNUL v‑a vorbit din mijlocul focului; voi ați auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n‑ați văzut nicio înfățișare, ci ați auzit doar un glas.

¹³El v‑a vestit legământul Său, pe care v‑a poruncit să‑l împliniți: Cele Zece Porunci, pe care le‑a scris pe două table de piatră.

¹⁴Mie însă DOMNUL mi‑a poruncit în vremea aceea să vă învăț rânduieli și hotărâri, ca să le împliniți în țara pe care vă duceți s‑o luați în stăpânire.

¹⁵Vegheați cu luare aminte asupra sufletelor voastre, căci n‑ați văzut nicio înfățișare în ziua când v‑a vorbit DOMNUL la Horeb din mijlocul focului,

¹⁶ca nu cumva să vă stricați și să vă faceți chip cioplit sau vreo înfățișare idolească: reprezentarea vreunui bărbat sau vreunei femei,

¹⁷reprezentarea vreunui animal de pe pământ, a vreunei păsări care zboară pe cer,

¹⁸a vreunei târâtoare de pe pământ sau a vreunui pește din apele de sub pământ!

¹⁹Veghează ca nu cumva, ridicându‑ți ochii spre cer și văzând soarele, luna și stelele – toată oștirea cerului –, să fii atras să li te închini și să le slujești, căci ele au fost rânduite de DOMNUL, Dumnezeul tău, pentru toate popoarele de sub cerul întreg!

²⁰Pe voi DOMNUL v‑a luat și v‑a scos din cuptorul de fier al Egiptului ca să‑I fiți un popor‑moștenire, cum sunteți astăzi.

²¹Și DOMNUL S‑a mâniat pe mine din pricina voastră și a jurat că eu nu voi trece Iordanul și nu voi intra în țara aceea bună pe care v‑o dă ca moștenire DOMNUL, Dumnezeul vostru.

²²Eu voi muri în țara aceasta, nu voi trece Iordanul, dar voi îl veți trece și veți lua în stăpânire țara aceea bună.

²³Luați seama la voi, ca nu cumva să dați uitării legământul pe care l‑a încheiat DOMNUL, Dumnezeul vostru, cu voi și să vă faceți vreun chip cioplit sau vreo înfățișare, lucruri pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, nu le‑a îngăduit,

²⁴căci DOMNUL, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos!

²⁵Când vi se vor naște fii și urmași de la fiii voștri și veți îmbătrâni în țară, dacă vă veți strica, dacă vă veți face vreun chip cioplit sau vreo înfățișare de orice fel, dacă veți face ce este rău înaintea DOMNULUI, Dumnezeului vostru, ca să‑I stârniți mânia,

²⁶iau astăzi martori împotriva voastră cerul și pământul că veți pieri negreșit și repede din țara pe care o veți lua în stăpânire dincolo de Iordan și că nu veți avea zile multe în ea, căci veți fi nimiciți negreșit.

²⁷DOMNUL vă va împrăștia printre popoare și nu veți rămâne decât într‑un mic număr în mijlocul neamurilor printre care vă va izgoni DOMNUL.

²⁸Și acolo veți sluji unor dumnezei făcuți de mâinile omului, din lemn și din piatră, care nici nu văd, nici nu aud, nici nu mănâncă, nici nu miros.

²⁹Și de acolo Îl vei căuta pe DOMNUL, Dumnezeul tău, și Îl vei găsi, dacă‑L vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău.

³⁰Când vei fi strâmtorat și ți se vor întâmpla toate aceste lucruri, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la DOMNUL, Dumnezeul tău, și vei asculta glasul Lui,

³¹căci DOMNUL, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi, nu te va nimici și nu va uita legământul pe care l‑a încheiat prin jurământ cu părinții tăi.

³²Întreabă zilele de odinioară, care au fost înaintea ta, din ziua când a creat Dumnezeu omul pe pământ, de la o margine a cerului la cealaltă: Oare s‑a mai întâmplat vreodată ceva așa de măreț? S‑a mai auzit vreodată așa ceva?

³³Oare a mai auzit vreun popor glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, așa cum l‑ai auzit tu, și să fi rămas viu?

³⁴Sau a încercat vreun dumnezeu să ia un neam din mijlocul altui neam cu încercări, semne, minuni și luptă, cu mână tare și braț întins și cu minuni înfricoșătoare și mari, cum sunt toate cele făcute pentru voi de DOMNUL, Dumnezeul vostru, sub ochii voștri în Egipt?

³⁵Ție ți‑au fost arătate, ca să cunoști că DOMNUL este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu în afară de El.

³⁶Și‑a făcut auzit glasul din cer, ca să te mustre, și ți‑a arătat focul Lui cel mare pe pământ; și, astfel, ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.

³⁷Fiindcă i‑a iubit pe părinții tăi, a ales sămânța lor după ei și te‑a scos El Însuși din Egipt prin puterea Sa cea mare,

³⁸ca să izgonească dinaintea ta neamuri mai numeroase și mai tari decât tine, ca să te ducă în țara lor și să ți‑o dea moștenire, după cum vezi azi.

³⁹Ia seama astăzi și pune‑ți la inimă că DOMNUL este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ; nu este altul!

⁴⁰Păzește, în toate zilele, rânduielile și hotărârile Lui, pe care ți le dau azi, ca să vă fie bine ție și fiilor tăi după tine și să ai multe zile în țara pe care ți‑o dă DOMNUL, Dumnezeul tău!”

⁴¹Atunci, Moise a pus deoparte trei cetăți dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui,

⁴²ca să fugă acolo ucigașul care l‑a ucis fără voie pe aproapele lui, fără să‑l fi urât mai dinainte; să fugă într‑una din aceste cetăți și să trăiască,

⁴³și anume: Bețer, în pustiu, în ținutul de podiș, pentru rubeniți, Ramot, în Galaad, pentru gadiți și Golan, în Bașan, pentru manasiți.

⁴⁴Aceasta este legea pe care a pus‑o Moise înaintea fiilor lui Israel.

⁴⁵Acestea sunt mărturiile, rânduielile și hotărârile pe care le‑a spus Moise fiilor lui Israel, după ieșirea lor din Egipt,

⁴⁶de cealaltă parte a Iordanului, în vale, față în față cu Bet‑Peor, în țara lui Sihon, regele amorit, care locuia la Heșbon și pe care Moise și fiii lui Israel l‑au înfrânt după ieșirea lor din Egipt.

⁴⁷Ei au luat în stăpânire țara lui și țara lui Og, regele Bașanului – cei doi regi ai amoriților de dincoace de Iordan, la răsăritul soarelui –,

⁴⁸de la Aroer, care este pe marginile Văii Arnonului, până la muntele Sirion, care este Hermonul,

⁴⁹toată Arava, dincoace de Iordan, la răsărit, până la Marea Aravei, sub poalele muntelui Pisga.