Deuteronomy 21
1 Dacă în țara pe care ți‑o dă în stăpânire DOMNUL, Dumnezeul tău, se va găsi un om ucis, care zace pe câmp fără să se știe cine l‑a lovit de moarte,
2 bătrânii și judecătorii tăi să meargă și să măsoare depărtarea de la cel ucis până la cetățile din jur.
3 Când vor afla cetatea cea mai apropiată de cel ucis, bătrânii din cetatea aceea să ia din cireadă o juncană care n‑a fost pusă la muncă și care n‑a tras la jug.
4 Bătrânii din cetatea aceea să ducă juncana la un pârâu care nu seacă, unde nu se ară și nu se seamănă, și să‑i frângă gâtul acolo, la pârâu.
5 Apoi, preoții, fiii lui Levi, să se apropie, căci pe ei i‑a ales DOMNUL, Dumnezeul tău, ca să‑I slujească, să binecuvânteze în Numele DOMNULUI și să hotărască în orice pricină și în orice vătămare.
6 Toți bătrânii din cetatea cea mai apropiată de cel ucis să‑și spele mâinile peste juninca al cărei gât a fost frânt la pârâu
7 și să zică: «Mâinile noastre n‑au vărsat sângele acesta și ochii noștri n‑au văzut nimic.
8 DOAMNE, primește această ispășire pentru poporul Tău, Israel, pe care l‑ai răscumpărat, și nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău, Israel!» Și vina pentru sângele acela va fi ispășită.
9 Să îndepărtezi astfel din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este drept înaintea DOMNULUI.
10 Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi, dacă DOMNUL îi dă în mâinile tale și vei lua prizonieri dintre ei,
11 poate că printre ei vei vedea o femeie plăcută la înfățișare, o vei îndrăgi și vei vrea să o iei de nevastă.
12 Atunci, să o aduci înăuntrul casei tale, ea să‑și radă capul, să‑și taie unghiile,
13 să‑și lepede hainele robiei, să locuiască în casa ta și să‑și plângă tatăl și mama o lună de zile. Apoi poți să intri la ea, să‑i fii soț și ea să‑ți fie soție.
14 Dacă nu‑ți mai place, s‑o lași să plece unde vrea, dar nu vei putea nicidecum să o vinzi pe argint; să nu te porți cu ea cum te‑ai purta cu o roabă, fiindcă deja ai umilit‑o.
15 Dacă un om are două neveste – una pe care o iubește și alta pe care n‑o iubește – și dacă îi nasc fii amândouă, iar fiul întâi născut este de la nevasta pe care n‑o iubește,
16 când își va împărți moștenirea fiilor lui, nu‑l va putea recunoaște ca întâi născut pe fiul aceleia pe care o iubește în locul fiului aceleia pe care n‑o iubește.
17 Să‑l recunoască de întâi născut pe fiul aceleia pe care n‑o iubește și să‑i dea o îndoită parte din averea lui, căci el este primul rod al puterii lui și lui i se cuvine dreptul de întâi născut.
18 Dacă un om are un fiu îndărătnic și răzvrătit, care nu ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei sale și care nu ascultă de ei nici măcar atunci când este mustrat,
19 tatăl și mama lui să‑l ia și să‑l ducă la bătrânii cetății, la poartă,
20 și să le spună bătrânilor din cetate: «Acest fiu al nostru este îndărătnic și răzvrătit: nu ascultă de glasul nostru, ci este îmbuibat și bețiv.»
21 Și toți oamenii din cetate să‑l ucidă cu pietre. Să îndepărtezi astfel răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul să audă și să se teamă.
22 Când un om care a săvârșit un păcat vrednic de moarte este omorât și atârnat pe lemn,
23 leșul lui să nu rămână peste noapte pe lemn, ci să‑l îngropi negreșit în aceeași zi, căci cel atârnat pe lemn este blestemat înaintea lui Dumnezeu; să nu spurci deci pământul pe care ți‑l dă moștenire DOMNUL, Dumnezeul tău.