1După ce DOMNUL, Dumnezeul tău, va nimici neamurile a căror țară ți‑o dă DOMNUL, Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni și te vei așeza în cetățile și în casele lor,
2să îți pui deoparte trei cetăți în mijlocul țării pe care ți‑o dă în stăpânire DOMNUL, Dumnezeul tău.
3Să stabilești distanțele și să împarți în trei cuprinsul țării pe care ți‑o dă moștenire DOMNUL, Dumnezeul tău, pentru ca orice ucigaș să poată fugi acolo.
4Aceasta să fie rânduiala pentru ucigașul care va fugi acolo ca să‑și scape viața când îl va ucide pe aproapele său fără voie și fără să‑l fi urât mai înainte.
5De pildă, cineva se duce cu aproapele său să taie lemne în pădure, ridică securea cu mâna ca să taie copacul, fierul iese din coadă, îl lovește pe aproapele său și‑l omoară. Atunci, ucigașul să fugă într‑una din aceste cetăți ca să‑și scape viața,
6ca nu cumva răzbunătorul sângelui să‑l urmărească, aprins de mânie, să‑l ajungă, fiind prea lung drumul, și să‑l lovească de moarte pe cel care nu era vrednic de moarte, de vreme ce nu‑și urâse aproapele mai înainte.
7De aceea îți dau porunca aceasta: să pui deoparte trei cetăți.
8Când DOMNUL, Dumnezeul tău, îți va lărgi hotarele, după cum le‑a jurat părinților tăi, și‑ți va da toată țara pe care a făgăduit că le‑o va da părinților tăi,
9ai grijă să împlinești tot ce‑ți poruncesc astăzi: iubește‑L pe DOMNUL, Dumnezeul tău, umblă întotdeauna în căile Lui și mai adaugă trei cetăți la acestea trei,
10ca nu cumva să se verse sânge nevinovat în mijlocul țării pe care ți‑o dă ca moștenire DOMNUL, Dumnezeul tău, iar sângele să fie asupra ta!
11Dacă cineva îl urăște pe aproapele său, îl pândește și se aruncă asupra sa, îl lovește de moarte și apoi fuge într‑una din aceste cetăți,
12bătrânii din cetatea lui să trimită după el, să‑l prindă și să‑l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să fie omorât.
13Ochiul tău să nu‑i arate milă, ci să îndepărtezi din Israel sângele celui nevinovat, ca să‑ți fie bine.
14Să nu muți hotarul aproapelui tău, ci să‑l lași așa cum va fi pus de la început în moștenirea pe care o vei primi în țara pe care ți‑o dă în stăpânire DOMNUL, Dumnezeul tău.
15Un singur martor nu va fi de ajuns împotriva cuiva pentru vreo vină sau pentru vreo nelegiuire, oricare ar fi păcatul care s‑a săvârșit; orice pricină să fie hotărâtă pe mărturia a doi martori sau trei martori.
16Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să‑l învinuiască de vreo nelegiuire,
17cei doi oameni cu pricina să se înfățișeze înaintea DOMNULUI, și anume înaintea preoților și a judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.
18Judecătorii să cerceteze bine, iar dacă se află că martorul acela este un martor mincinos și că a dat mărturie mincinoasă împotriva fratelui său,
19să‑i faceți cum plănuia el să‑i facă fratelui său. Să îndepărtezi astfel răul din mijlocul tău.
20În felul acesta, ceilalți vor auzi și se vor teme și nu se va mai face o asemenea nelegiuire în mijlocul tău.
21Ochiul tău să nu arate milă: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.