1La fiecare șapte ani să ștergi datoriile.
2Așa se va face ștergerea datoriilor: orice creditor să șteargă datoria aproapelui său, să nu‑l silească la plată pe aproapele și fratele său, căci s‑a vestit ștergerea datoriilor pentru DOMNUL.
3Vei putea să‑l silești pe străin să‑ți plătească, dar datoria pe care o are la tine fratele tău să o ștergi.
4Totuși, între voi nu ar trebui să fie niciun sărac, căci DOMNUL te va binecuvânta negreșit în țara pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți‑o va da moștenire ca s‑o stăpânești;
5numai să asculți de glasul DOMNULUI, Dumnezeului tău, având grijă să împlinești tot ce îți poruncesc astăzi.
6DOMNUL, Dumnezeul tău, te va binecuvânta așa cum ți‑a spus, încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
7Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din așezările tale, în țara ta, pe care ți‑o dă DOMNUL, Dumnezeul tău, să nu‑ți împietrești inima și să nu‑ți închizi mâna față de fratele tău cel lipsit,
8ci să‑ți deschizi negreșit mâna față de el și să‑l împrumuți cu ce îi trebuie.
9Ai grijă ca nu cumva să fie în inima ta un gând ticălos ca acesta: «Se apropie anul al șaptelea, anul ștergerii datoriilor!» și ochiul tău să fie fără milă față de fratele tău cel lipsit și să nu‑i dai. Căci atunci el ar striga către DOMNUL împotriva ta și te‑ai face vinovat de un păcat.
10Tu să‑i dai cu mână largă – să nu‑i dai cu părere de rău în inimă –, căci astfel DOMNUL, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate lucrările tale și în tot ce vei începe.
11Fiindcă cei săraci nu vor lipsi de pe cuprinsul țării, îți dau porunca aceasta: Deschide‑ți negreșit mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta!
12Dacă unul din frații tăi, un evreu sau o evreică, ți se vinde, să‑ți slujească șase ani, iar în anul al șaptelea să‑i dai drumul de la tine ca om liber.
13Și când îi vei da drumul de la tine ca om liber, să nu‑l lași să plece cu mâna goală,
14ci să‑i dai din belșug daruri din turma ta, din aria ta, din teascul tău – din toate lucrurile cu care te‑a binecuvântat DOMNUL, Dumnezeul tău.
15Adu‑ți aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că DOMNUL, Dumnezeul tău, te‑a răscumpărat; de aceea îți poruncesc acest lucru astăzi.
16Dacă însă robul tău îți va zice: «Nu vreau să ies de la tine», pentru că vă iubește pe tine și pe cei din casa ta și pentru că‑i este bine la tine,
17atunci să iei andreaua, să‑i străpungi urechea de ușă și să‑ți fie rob pentru totdeauna. Tot așa să faci și cu roaba ta.
18Să nu‑ți pară rău că îi dai drumul de la tine liber, căci șase ani ți‑a slujit de două ori cât plata unui simbriaș, și DOMNUL, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în tot ce vei face.
19Să‑I închini DOMNULUI, Dumnezeului tău, orice întâi născut de parte bărbătească al vitelor și oilor tale. Să nu‑l pui la muncă pe întâiul născut al vitelor tale, să nu‑l tunzi pe întâiul născut al oilor tale.
20Să‑l mâncați în fiecare an tu și casa ta înaintea DOMNULUI, Dumnezeului tău, în locul pe care‑l va alege El.
21Dacă are vreun cusur – dacă este șchiop sau orb sau are vreun alt cusur grav –, să nu‑l jertfești DOMNULUI, Dumnezeului tău.
22Să‑l mănânci în așezările tale: atât cel necurat, cât și cel curat vor putea să‑l mănânce, ca pe gazelă sau cerb.
23Numai sângele să nu i‑l mănânci, ci să‑l verși pe pământ ca apa.