1În anul dintâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a avut un vis; pe când dormea, prin minte i s‑au perindat vedenii. Apoi a scris visul, istorisind tot ce a văzut.
2Daniel a început astfel: „În vedenia mea de noapte, se făcea că cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe Marea cea Mare.
3Și din mare au ieșit patru fiare mari, diferite una de alta.
4Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur. Pe când mă uitam la ea, i‑au fost smulse aripile. A fost ridicată de jos, de la pământ, și pusă în picioare ca un om și i s‑a dat o inimă de om.
5Am văzut apoi o a doua fiară, asemenea unui urs ridicat pe o parte; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s‑a zis: «Scoală‑te și mănâncă multă carne!»
6Și, în timp ce priveam, am văzut o alta, ca un leopard, care avea pe spate patru aripi de pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s‑a dat stăpânire.
7După aceea, în vedenia mea de noapte, am văzut o a patra fiară, nespus de înfricoșătoare și deosebit de puternică; avea dinți mari de fier și mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne.
8Mă uitam atent la coarne și se făcea că un alt corn, unul mic, a răsărit din mijlocul lor, și dinaintea acestui corn au fost smulse trei dintre primele coarne. Acest corn avea ochi ca de om și o gură care rostea vorbe pline de trufie.
9Pe când mă uitam la el, s‑au pus niște tronuri, și Cel-vechi-de‑zile S‑a așezat. Haina Lui era albă ca neaua, și pletele Lui, ca lâna albă, curată; tronul Lui era de flăcări și roțile lui, un foc aprins.
10Un râu de foc curgea, ieșind dinaintea Lui. Mii de mii Îi slujeau și miriade peste miriade Îi așteptau porunca. Curtea de judecată s‑a așezat și niște cărți au fost deschise.
11Rămăsesem cu privirea ațintită la cornul acela din cauza cuvintelor pline de trufie pe care le rostea. M‑am tot uitat, până când fiara a fost ucisă, iar trupul ei a fost nimicit și dat pradă flăcărilor. (
12Și celelalte fiare fuseseră dezbrăcate de stăpânirea lor, dar le fusese prelungită viața până la un timp hotărât).
13Pe când eram în vedenie, noaptea, iată, cu norii cerului, venea Cineva ca un fiu al omului; El a ajuns la Cel‑vechi‑de‑zile și a fost adus înaintea Lui.
14I s‑a dat stăpânire, slavă și putere împărătească; și toate popoarele, neamurile și limbile Lui Îi vor sluji. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, ce nu va trece nicidecum; și împărăția Lui nu va pieri niciodată.
15Eu, Daniel, am rămas tulburat în duhul meu în urma celor arătate, iar vedeniile care mi se perindaseră prin minte m‑au înspăimântat.
16M‑am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo și l‑am rugat să‑mi spună adevărul despre toate acestea. El mi‑a răspuns și mi‑a tâlcuit cele văzute astfel:
17«Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ.
18Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și o vor stăpâni în veac și în vecii vecilor.»
19Apoi, am dorit să știu adevărul despre fiara a patra – care se deosebea de toate celelalte și era nespus de înfricoșătoare: avea dinți de fier și gheare de aramă și mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea –,
20despre cele zece coarne de pe capul ei și despre celălalt corn care răsărise și înaintea căruia căzuseră trei; cornul acesta avea ochi și o gură ce rostea vorbe pline de trufie și părea mai mare decât celelalte coarne.
21Văzusem cum cornul acesta a făcut război cu sfinții și i‑a biruit,
22până când a venit Cel‑vechi‑de‑zile și a fost rostită judecata în favoarea sfinților Celui Preaînalt. Apoi, a venit vremea când sfinții au luat în stăpânire împărăția.
23El mi‑a răspuns astfel: «Fiara a patra este o a patra împărăție care va fi pe pământ și care se va deosebi de toate celelalte. Ea va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și‑l va zdrobi.
24Cele zece coarne înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați; iar după ei se va ridica altul, care se va deosebi de cei dinaintea lui și care va smeri trei împărați.
25El va rosti vorbe împotriva Celui Preaînalt, îi va prigoni pe sfinții Celui Preaînalt și va căuta să schimbe vremurile și Legea. Ei vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.
26Apoi se va așeza curtea de judecată și i se va lua stăpânirea, pentru ca, în cele din urmă, să fie nimicit pentru totdeauna.
27Dar domnia, stăpânirea și mărirea tuturor împărățiilor de sub cer vor fi date poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția Lui este o împărăție veșnică și toate stăpânirile Îi vor sluji și‑L vor asculta!»”
28Aici se încheie istorisirea. Eu, Daniel, am rămas foarte tulburat și mi‑a pierit culoarea din obraji; dar am păstrat descoperirea aceasta în inima mea.