Daniel 12
1 În vremea aceea se va ridica marea căpetenie Mihail, ocrotitorul fiilor poporului tău. Și va fi un timp de necaz cum n‑a fost de când este lumea și până în vremea aceea; dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit – oricine va fi găsit scris în carte.
2 Iar mulți din cei adormiți în țărâna pământului se vor trezi: unii – la viață veșnică, alții – la ocară și rușine veșnică.
3 Atunci, cei înțelepți vor străluci ca strălucirea bolții cerești, iar cei ce îi vor îndrepta pe mulți vor străluci ca stelele în veci de veci.
4 Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la timpul sfârșitului, când mulți vor căuta încoace și încolo și cunoștința va crește.”
5 Eu, Daniel, m‑am uitat și am văzut alți doi stând în picioare, unul pe un mal și altul pe celălalt mal al râului.
6 Ei L‑au întrebat pe Cel îmbrăcat în veșminte albe de in, care stătea deasupra apelor râului: „Până când va întârzia sfârșitul acestor lucruri uluitoare?”
7 Și am auzit răspunsul Celui îmbrăcat în veșminte albe de in, care stătea deasupra apelor râului: El Și‑a ridicat spre cer mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că mai întâi vor trece o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme și că toate acestea se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.
8 Eu am auzit, dar n‑am înțeles. Și am întrebat: „Domnul meu, care este sfârșitul acestor lucruri?”
9 El a răspuns: „Du‑te în pace, Daniele, căci aceste lucruri vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului!
10 Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei înțelepți vor înțelege.
11 De la vremea înlăturării jertfei necurmate și a așezării urâciunii pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.
12 Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!
13 Iar tu, du‑te în pace, până va veni sfârșitul! Te vei odihni și apoi te vei ridica în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”