Amos 6
1 Vai de cei ce trăiesc fără griji în Sion, care se simt la adăpost pe muntele Samariei, vai de oamenii renumiți ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă cei din casa lui Israel!
2 Duceți-vă la Calne și priviți, de acolo mergeți la Hamatul cel mare, apoi coborâți în Gatul filistenilor! Sunteți voi mai buni decât aceste regate? Sau este mai întins hotarul lor decât al vostru?
3 Voi, care credeți că ziua cea rea este departe și instaurați domnia violenței!
4 Se culcă pe paturi de fildeș, stau tolăniți pe divanele lor, mâncând miei din turmă și viței puși la îngrășat,
5 lălăind nimicuri în sunetul harfei și crezându-se iscusiți ca David la instrumente;
6 beau vin din pocale mari, se ung cu cele mai scumpe uleiuri și nu le pasă de prăbușirea lui Iosif.
7 De aceea vor merge degrabă în fruntea exilaților și se va termina cu praznicele acestor tolăniți.
8 Domnul DUMNEZEU jură pe Sine Însuși – da, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor: „Mi‑e scârbă de mândria lui Iacov și‑i urăsc palatele! Voi da în mâna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea.”
9 Și dacă vor mai rămâne zece oameni într‑o casă, vor muri.
10 Când ruda unui mort, luându-l să-l ardă, îi va scoate trupul afară din casă, îl va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?” Acela va răspunde: „Nimeni.” Iar acesta va zice: „Sst! Nu trebuie să pomenim acum Numele DOMNULUI!”
11 Căci, iată, DOMNUL poruncește să se facă bucăți casa cea mare și moloz casa cea mică.
12 Pot caii să alerge pe stâncă sau se poate ara marea cu boii? Totuși, voi ați prefăcut dreptul în otravă și rodul dreptății în pelin,
13 voi, care vă bucurați de Lo‑Debar și ziceți: „Oare nu prin tăria noastră ne‑am recăpătat cetatea Carnaim?”
14 „Dar iată ce vă voi face, casă a lui Israel”, zice DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor: „voi ridica împotriva voastră un neam care vă va asupri de la Lebo‑Hamat până la valea Arava.”