Acts 7— EDCR

¹Marele‑preot a zis: „Așa stau lucrurile?”

²Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei i S‑a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia, înainte să fi locuit în Haran,

³și i‑a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta și vino în țara pe care ți‑o voi arăta.»

⁴Atunci, el a ieșit din țara caldeenilor și s‑a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‑a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum.

⁵Dar nu i‑a dat ca moștenire nici măcar o palmă de pământ în ea, ci i‑a făgăduit că i‑o va da în stăpânire lui și seminției lui după el, deși nu avea niciun copil.

⁶Dumnezeu i‑a spus că seminția lui va locui într‑o țară străină, unde va fi înrobită și va fi asuprită patru sute de ani.

⁷«Dar Eu voi judeca neamul care îi va înrobi», a zis Dumnezeu. « După aceea, vor ieși și Îmi vor sluji în locul acesta.»

⁸Apoi i‑a dat legământul circumciziei; și astfel Avraam l‑a născut pe Isaac și l‑a circumcis în ziua a opta, Isaac l‑a născut pe Iacov, și Iacov, pe cei doisprezece patriarhi.

⁹Iar patriarhii, fiindcă îl invidiau pe Iosif, l‑au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu era cu el

¹⁰și l‑a scos din toate necazurile lui; i‑a dat trecere și înțelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l‑a pus cârmuitor peste Egipt și peste toată casa lui.

¹¹Dar asupra întregului Egipt și asupra Canaanului s‑a abătut o foamete. Era mare strâmtorare, iar părinții noștri nu găseau hrană.

¹²Iacov a auzit că în Egipt este grâu și i‑a trimis pe părinții noștri prima oară.

¹³A doua oară, Iosif li s‑a făcut cunoscut fraților săi și Faraon a aflat din ce neam este Iosif.

¹⁴Apoi Iosif a trimis să‑i cheme pe Iacov, tatăl său, și întreaga familie, șaptezeci și cinci de suflete.

¹⁵Iacov s‑a coborât în Egipt; acolo au murit el și părinții noștri,

¹⁶dar au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu preț de argint de la fiii lui Hamor, în Sihem.

¹⁷Când se apropia vremea împlinirii făgăduinței pe care i‑o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut și s‑a înmulțit în Egipt,

¹⁸până când peste Egipt s‑a ridicat un alt împărat, care nu‑l cunoștea pe Iosif.

¹⁹Acesta s‑a purtat cu viclenie față de neamul nostru, i‑a asuprit pe părinții noștri și i‑a silit să‑și părăsească pruncii, ca să nu mai trăiască.

²⁰În vremea aceasta s‑a născut Moise, care era plăcut înaintea lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său.

²¹Și când a fost părăsit, l‑a luat fiica lui Faraon și l‑a crescut ca pe fiul ei.

²²Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.

²³Când a împlinit patruzeci de ani, i‑a venit în gând să‑i cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel.

²⁴Și, văzând că unul era nedreptățit, i‑a luat apărarea, l‑a răzbunat pe cel asuprit și l‑a omorât pe egiptean.

²⁵Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da izbăvirea prin mâna lui; dar ei n‑au înțeles.

²⁶A doua zi, a venit la unii care se băteau și i‑a îndemnat la pace, zicând: «Oameni buni, sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?»

²⁷Dar cel care‑l nedreptățea pe aproapele său l‑a repezit și i‑a zis: «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător peste noi?

²⁸Vrei să mă omori și pe mine cum l‑ai omorât ieri pe egiptean?»

²⁹La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde a avut doi fii.

³⁰Peste patruzeci de ani, i s‑a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în flacăra de foc a unui rug.

³¹Moise, când l‑a văzut, s‑a minunat de vedenia aceasta și, pe când se apropia să vadă, s‑a auzit glasul Domnului:

³²«Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, [Dumnezeul] lui Isaac și [Dumnezeul] lui Iacov.» Moise s‑a cutremurat și n‑a îndrăznit să privească.

³³Domnul i‑a zis: «Scoate‑ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!

³⁴Am văzut bine apăsarea poporului Meu în Egipt, am auzit tânguirea lor și am coborât să‑i izbăvesc. Vino acum, te trimit în Egipt!»

³⁵Pe acest Moise, pe care‑l tăgăduiseră ei când au zis «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător?», pe acesta Dumnezeu l‑a trimis conducător și izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug.

³⁶El i‑a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustiu, timp de patruzeci de ani.

³⁷Acest Moise le‑a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul [vostru], vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine.»

³⁸El este acela care a fost în adunarea din pustiu, cu îngerul care i‑a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

³⁹Dar părinții noștri n‑au vrut să‑i dea ascultare, ci l‑au nesocotit, și în inimile lor s‑au întors către Egipt.

⁴⁰I‑au zis lui Aaron: «Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise, care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‑a întâmplat!»

⁴¹Au făcut un vițel în zilele acelea, au adus jertfă idolului și s‑au bucurat de lucrul mâinilor lor.

⁴²Atunci, Dumnezeu S‑a întors de la ei și i‑a lăsat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților: Mi‑ați adus voi animale înjunghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?

⁴³Ați purtat cortul lui Moloh și steaua zeului vostru Refan, chipurile pe care le‑ați făurit ca să vă închinați lor! Eu însă vă voi strămuta dincolo de Babilon.

⁴⁴Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, așa cum poruncise Cel ce i‑a spus lui Moise să‑l facă după modelul pe care‑l văzuse.

⁴⁵După ce l‑au primit, părinții noștri, împreună cu Iosua, l‑au adus când au cucerit popoarele pe care Dumnezeu le‑a izgonit dinaintea părinților noștri, și așa a rămas până în zilele lui David.

⁴⁶David a căpătat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească un lăcaș pentru casa lui Iacov,

⁴⁷dar Solomon I‑a zidit o casă.

⁴⁸Cel Preaînalt însă nu locuiește în lăcaș făcut de mâini omenești, după cum zice profetul:

⁴⁹Cerul este tronul Meu, și pământul reazem picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?

⁵⁰Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?

⁵¹Oameni îndărătnici, care aveți inima și urechile necircumcise! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi!

⁵²Pe care dintre profeți nu l‑au prigonit părinții voștri? I‑au omorât pe cei care anunțau venirea Celui Drept, ai cărui trădători și ucigași sunteți

⁵³voi, care ați primit Legea prin mijlocirea îngerilor, și n‑ați păzit‑o!”

⁵⁴Când au auzit ei aceste cuvinte, clocoteau de mânie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui.

⁵⁵Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și‑a ațintit privirea spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu

⁵⁶și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!”

⁵⁷Dar ei au început să răcnească, și‑au astupat urechile și s‑au năpustit toți într‑un gând asupra lui.

⁵⁸L‑au târât afară din cetate și au început să arunce cu pietre în el. Martorii și‑au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul

⁵⁹și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”

⁶⁰Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și, după ce a vorbit astfel, a adormit.