1Petru și Ioan urcau spre Templu la ceasul al nouălea, care era ceasul rugăciunii.
2Acolo era un om olog din naștere, pe care‑l purtau și îl puneau în fiecare zi la poarta Templului numită Frumoasă, ca să le ceară milostenie celor ce intrau în Templu.
3Văzându‑i pe Petru și pe Ioan că urmau să intre în Templu, le‑a cerut milostenie.
4Petru, ca și Ioan, l‑a privit țintă și i‑a zis: „Uită‑te la noi!”
5Și el îi privea cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei.
6Petru i‑a zis: „Nu am nici argint, nici aur, dar ce am, aceea îți dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, ridică‑te și umblă!”
7Și l‑a prins de mâna dreaptă și l‑a ridicat. Îndată i s‑au întărit tălpile și gleznele,
8a sărit în picioare și a început să umble, apoi a intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudându‑L pe Dumnezeu.
9Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu.
10Îl cunoșteau că era cel ce stătea la Poarta Frumoasă a Templului ca să ceară milostenie, și au fost cuprinși de înfiorare și de uimire pentru ce i se întâmplase.
11Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot poporul, uimit, a alergat către ei în porticul numit al lui Solomon.
12Când a văzut aceasta, Petru a vorbit poporului astfel: „Bărbați israeliți, de ce vă mirați de lucrul acesta și de ce ne priviți stăruitor, ca și cum prin puterea sau evlavia noastră l‑am făcut să umble?
13Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri L‑a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L‑ați predat și L‑ați tăgăduit înaintea lui Pilat, măcar că acela avea de gând să‑I dea drumul.
14Voi L‑ați tăgăduit pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș.
15L‑ați omorât pe Întemeietorul vieții, pe care Dumnezeu L‑a înviat din morți; noi suntem martori ai Lui.
16Prin credința în Numele lui Isus, Numele Său l‑a întărit pe acesta pe care‑l vedeți și‑l cunoașteți; credința care vine prin El i‑a dat omului acestuia o sănătate deplină în fața voastră, a tuturor.
17Acum, fraților, știu că voi, la fel ca mai‑marii voștri, din neștiință ați făcut așa.
18Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai dinainte prin gura tuturor profeților – că Hristosul Său va pătimi.
19Pocăiți‑vă, așadar, și întoarceți‑vă, ca să vi se șteargă păcatele,
20așa încât să vină de la Domnul vremuri de înviorare și să‑L trimită pe Cel dinainte rânduit pentru voi: pe Isus Hristos,
21pe care cerul trebuie să‑L primească până la vremea restaurării tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinților Săi profeți din vremuri străvechi!
22Moise le‑a zis [părinților noștri]: Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine; pe el să‑l ascultați în tot ce vă va spune!
23Și oricine nu‑l va asculta pe acel profet să fie nimicit din mijlocul poporului.
24De asemenea, toți profeții, de la Samuel la cei de după el, au vorbit și au vestit aceste zile.
25Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când i‑a zis lui Avraam: Prin seminția ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
26După ce L‑a ridicat pe Robul Său [Isus], Dumnezeu L‑a trimis mai întâi la voi, ca să vă binecuvânteze, dacă vă veți întoarce fiecare de la răutățile voastre.”