Acts 23
1 Pavel a privit țintă către Sinedriu și a zis: „Fraților, eu am trăit cu conștiința curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…”
2 Marele‑preot Anania le‑a poruncit celor ce stăteau lângă el să‑l lovească peste gură.
3 Atunci, Pavel i‑a zis: „Te va lovi pe tine Dumnezeu, perete văruit! Tu stai și mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească împotriva Legii?”
4 Cei ce stăteau lângă el i‑au zis: „ Îndrăznești să‑l insulți pe marele‑preot al lui Dumnezeu?”
5 Și Pavel a răspuns: „N‑am știut, fraților, că este marele‑preot, căci este scris: Pe mai‑marele poporului tău să nu‑l vorbești de rău. ”
6 Pavel, știind că unii erau saduchei, iar alții farisei, a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt judecat!”
7 Când a spus aceasta, s‑a iscat o ceartă între farisei și saduchei, iar adunarea s‑a dezbinat;
8 căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe toate.
9 S‑a făcut o mare larmă, iar câțiva cărturari din gruparea fariseilor s‑au ridicat și au început o dezbatere aprinsă, zicând: „Noi nu găsim nimic rău la omul acesta; dacă i‑a vorbit un duh sau un înger?”
10 Fiindcă cearta se întețea, iar tribunul se temea ca nu cumva Pavel să fie sfâșiat de ei, le‑a poruncit soldaților să coboare, să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fortăreață.
11 În noaptea următoare, Domnul i S‑a arătat lui Pavel și i‑a zis: „Curaj, [Pavele,] căci așa cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, la fel trebuie să mărturisești și în Roma!”
12 Când s‑a făcut ziuă, iudeii au uneltit și s‑au legat cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel.
13 Cei ce făcuseră uneltirea aceasta erau peste patruzeci.
14 Ei au mers la preoții de seamă și la bătrâni și le‑au zis: „Noi ne‑am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu‑l vom omorî pe Pavel.
15 Acum deci voi, împreună cu Sinedriul, cereți‑i tribunului să‑l aducă [mâine] înaintea voastră, ca și cum ați vrea să‑i cercetați mai amănunțit pricina! Noi suntem pregătiți să‑l ucidem înainte să ajungă el aici.”
16 Auzind de această cursă, fiul surorii lui Pavel s‑a dus în fortăreață și i‑a dat de știre lui Pavel.
17 Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, fiindcă are ceva să‑i spună!”
18 Acesta l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis: „Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc la tine pe acest tânăr, întrucât are ceva să‑ți spună.”
19 Tribunul l‑a luat de mână, l‑a tras deoparte și l‑a întrebat: „Ce ai să‑mi spui?”
20 El a răspuns: „Iudeii s‑au sfătuit să te roage să‑l aduci mâine pe Pavel înaintea Sinedriului, ca și cum ar vrea să‑i cerceteze pricina mai amănunțit.
21 Tu să nu le dai crezare, pentru că peste patruzeci dintre ei îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu‑l vor ucide; acum sunt pregătiți și așteaptă numai încuviințarea ta.”
22 Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece și i‑a poruncit: „Să nu spui nimănui că mi‑ai dezvăluit aceste lucruri.”
23 Apoi, a chemat doi centurioni și le‑a zis: „Până la ceasul al treilea din noapte, să pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezareea!
24 Să fie și cai pentru Pavel, ca să încalece și să fie dus teafăr la procuratorul Felix!”
25 Acestuia i‑a scris o scrisoare cu următoarele cuvinte:
26 „Claudius Lisias către preaalesul procurator Felix, sănătate!
27 Pe acest bărbat iudeii l‑au prins și erau gata să‑l omoare, dar eu m‑am dus cu soldați și l‑am scos din mâinile lor, fiindcă am aflat că este cetățean roman.
28 Întrucât am vrut să știu pricina pentru care‑l învinuiau, l‑am dus înaintea Sinedriului lor.
29 Am aflat că este învinuit în legătură cu niște lucruri din Legea lor, dar n‑am găsit nicio vină vrednică de moarte sau de lanțuri.
30 Mi s‑a adus însă la cunoștință că [iudeii] au făcut o uneltire împotriva lui; l‑am trimis îndată la tine și le‑am poruncit acuzatorilor să spună înaintea ta ce au împotriva lui. [Sănătate!]”
31 Soldații, după cum li s‑a poruncit, l‑au luat pe Pavel și l‑au dus noaptea până la Antipatris.
32 A doua zi, i‑au lăsat pe călăreți să‑l ducă mai departe, iar ei s‑au întors în fortăreață.
33 Ajunși în Cezareea, călăreții i‑au înmânat procuratorului scrisoarea și i l‑au înfățișat și pe Pavel.
34 După ce a citit scrisoarea, procuratorul a întrebat din ce provincie este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia,
35 a zis: „Te voi asculta când vor veni acuzatorii tăi.” Și a poruncit să fie închis în palatul lui Irod.