Acts 19
1 În timp ce Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut ținuturile de sus, a coborât la Efes. A găsit câțiva ucenici
2 și le‑a zis: „Ați primit Duhul Sfânt după ce ați crezut?” Ei i‑au răspuns: „Nici n‑am auzit că este un Duh Sfânt.”
3 „Dar ce botez ați primit?”, le‑a zis el. Și ei au răspuns: „Botezul lui Ioan.”
4 Atunci, Pavel le‑a spus: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”
5 Când au auzit aceste cuvinte, au fost botezați în Numele Domnului Isus.
6 Când și‑a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și au început să vorbească în limbi și să profețească.
7 Erau cam doisprezece bărbați în total.
8 Pavel a intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a discutat cu ei și căuta să‑i înduplece cu privire la lucrurile Împărăției lui Dumnezeu.
9 Dar, fiindcă unii erau împietriți, nu credeau și vorbeau de rău calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel s‑a despărțit de ei, luându‑i cu sine pe ucenici și învățându‑i în fiecare zi în școala [unuia] numit Tiran.
10 Lucrul acesta a durat doi ani, așa că toți locuitorii Asiei, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului.
11 Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,
12 astfel încât puneau peste bolnavi ștergare sau șorțuri ce atinseseră trupul lui, și bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau [din ei].
13 Niște exorciști iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă conjur pe Isus, pe care‑L propovăduiește Pavel!”
14 Lucrul acesta îl făceau șapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei de seamă.
15 Duhul rău le‑a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?”
16 Și omul acela în care era duhul rău s‑a năpustit asupra lor, i‑a doborât pe toți și i‑a bătut, așa încât aceștia au fugit goi și răniți din casa aceea.
17 Faptul acesta a ajuns cunoscut de toți iudeii și grecii care locuiau în Efes; i‑a cuprins frica pe toți și Numele Domnului Isus era preamărit.
18 Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să‑și mărturisească și să‑și dea pe față faptele.
19 Nu puțini dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și‑au adus cărțile și le‑au ars înaintea tuturor; prețul lor s‑a socotit la cincizeci de mii de arginți.
20 Astfel, Cuvântul se răspândea și avea izbândă prin puterea Domnului.
21 După ce s‑au petrecut aceste lucruri, Pavel a hotărât să meargă la Ierusalim trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.”
22 I‑a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce‑l ajutau: pe Timotei și pe Erast, iar el a mai rămas câtva timp în Asia.
23 Cam pe vremea aceea, s‑a făcut o mare tulburare cu privire la calea Domnului.
24 Un argintar numit Demetrios făcea temple de argint ale zeiței Artemis și astfel aducea un câștig însemnat meșterilor săi.
25 Așa că i‑a adunat, împreună cu alții de aceeași meserie, și le‑a zis: „Oameni buni, știți că din meșteșugul acesta ne vine bunăstarea;
26 voi vedeți și auziți că Pavel acesta nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia i‑a înduplecat și i‑a dus în rătăcire pe mulți, zicând că cei făcuți de mâna omului nu sunt zei.
27 Nu doar că breasla noastră riscă să ajungă disprețuită, dar și templul măreței zeițe Artemis este socotit un nimic, iar măreția aceleia care este venerată în toată Asia și în toată lumea e pe cale să fie nimicită.”
28 Când au auzit ei toate acestea, s‑au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!”
29 Toată cetatea s‑a tulburat. I‑au înșfăcat pe macedonenii Gaius și Aristarh, însoțitori ai lui Pavel, și au năvălit toți într‑un gând în teatru.
30 Pavel voia să vină înaintea mulțimii, dar ucenicii nu l‑au lăsat.
31 Chiar și unii dintre mai‑marii Asiei, care‑i erau prieteni, au trimis la el să‑l roage să nu intre în teatru.
32 Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră.
33 Atunci, l‑au scos din gloată pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea mulțimii.
34 Dar când l‑au recunoscut că este iudeu, au strigat toți într‑un glas, timp de aproape două ore: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!”
35 Totuși, logofătul a potolit mulțimea și a zis: „Bărbați efeseni, cine nu știe oare că cetatea efesenilor este păzitoarea templului măreței Artemis și a chipului ei căzut din cer?
36 Fiindcă lucrul acesta este de netăgăduit, trebuie să vă potoliți și să nu faceți vreun lucru nesăbuit.
37 I‑ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt nici jefuitori de temple, nici hulitori ai zeiței noastre.
38 Dacă Demetrios și meșterii care sunt cu el au vreo plângere împotriva cuiva, există adunări de judecată și proconsuli; să se învinuiască unii pe alții!
39 Dacă mai aveți și altă pricină, se va hotărî cu privire la ea într‑o adunare legitimă.
40 Dar acum suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele petrecute astăzi, căci n‑avem niciun temei prin care să justificăm această răzvrătire.”
41 Și zicând acestea, a dat drumul adunării.