Acts 16
1 După aceea, Pavel a ajuns la Derbe și la Listra. Și iată, acolo era un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase și al unui tată grec.
2 Frații din Listra și Iconium îl vorbeau de bine.
3 Pavel a vrut să‑l ia cu el și, după ce l‑a luat, l‑a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri, fiindcă toți știau că tatăl lui este grec.
4 Străbătând cetățile, îi învățau pe credincioși să păzească hotărârile luate de apostoli și de prezbiterii din Ierusalim.
5 Bisericile se întăreau în credință și sporeau la număr în fiecare zi.
6 Au străbătut ținutul Frigiei și al Galatiei, fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia.
7 Ajunși lângă Misia, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le‑a dat voie.
8 Atunci, au trecut prin Misia și au coborât la Troas.
9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: i s‑a arătat un bărbat din Macedonia care îl chema, zicând: „Vino în Macedonia și ajută‑ne!”
10 După ce a avut Pavel vedenia, am căutat îndată să plecăm în Macedonia, fiindcă înțelegeam că Domnul ne cheamă să le propovăduim Evanghelia.
11 Ne‑am îmbarcat în Troas și ne‑am dus direct la Samotrace, iar în ziua următoare la Neapolis.
12 De acolo ne‑am dus la Filipi, care este cea mai însemnată cetate a Macedoniei și colonie romană. În această cetate am rămas câteva zile.
13 În ziua sabatului, am ieșit pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam noi că este un loc de rugăciune. Ne‑am așezat și le‑am vorbit femeilor care erau adunate acolo.
14 O femeie numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, o temătoare de Dumnezeu, asculta; iar Domnul i‑a deschis inima să ia aminte la cele spuse de Pavel.
15 După ce a fost botezată împreună cu cei din casa ei, ne‑a rugat, zicând: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea!” Și ne‑a înduplecat.
16 Pe când mergeam la locul de rugăciune, ne‑a ieșit înainte o sclavă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, le aducea mult câștig stăpânilor ei.
17 Ea venea după Pavel și după noi, strigând: „Oamenii aceștia sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt și vă vestesc calea mântuirii.”
18 Și a făcut așa vreme de multe zile. Necăjit, Pavel s‑a întors și i‑a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos, îți poruncesc să ieși din ea!” Și duhul a ieșit chiar în clipa aceea.
19 Când au văzut stăpânii ei că s‑a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i‑au târât în piață, înaintea magistraților.
20 I‑au adus la pretori și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea; sunt iudei
21 și vestesc niște obiceiuri pe care noi, romani fiind, nu trebuie nici să le primim, nici să le înfăptuim.”
22 Mulțimea s‑a ridicat și ea împotriva lor, iar pretorii au poruncit să li se rupă hainele și să fie bătuți cu nuiele.
23 După multe lovituri, i‑au aruncat în temniță și i‑au poruncit temnicerului să‑i păzească bine.
24 Acesta, fiindcă primise o asemenea poruncă, i‑a aruncat în adâncul temniței și le‑a pus picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și Îi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau.
26 Deodată, s‑a făcut un cutremur mare, încât s‑au zguduit temeliile temniței. Îndată s‑au deschis toate ușile și lanțurile tuturor s‑au desfăcut.
27 Temnicerul s‑a trezit și, văzând ușile temniței deschise, a scos sabia și era gata să se omoare, căci își închipuia că cei închiși fugiseră.
28 Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: „Să nu‑ți faci niciun rău, fiindcă suntem toți aici!”
29 Temnicerul a cerut o făclie, a sărit înăuntru și, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila.
30 Apoi i‑a scos afară și le‑a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31 Ei i‑au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și veți fi mântuiți tu și casa ta!”
32 Și le‑au vestit Cuvântul Domnului lui și tuturor celor din casa lui.
33 Temnicerul i‑a luat la el chiar în ceasul acela din noapte, le‑a spălat rănile și au fost botezați îndată el și toți ai lui.
34 I‑a dus în casă, le‑a pus masa și s‑a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s‑a făcut ziuă, pretorii i‑au trimis pe lictori să‑i spună temnicerului: „Dă‑le drumul oamenilor acelora!”
36 Temnicerul i‑a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Pretorii au trimis vorbă să vi se dea drumul; acum, ieșiți afară și mergeți în pace!”
37 Dar Pavel le‑a zis lictorilor: „După ce ne‑au bătut în public fără să fim judecați, deși suntem romani, ne‑au aruncat în temniță; acum ne scot afară pe ascuns? Nu! Să vină ei înșiși să ne scoată afară!”
38 Lictorii le‑au spus cuvintele acestea pretorilor, iar acelora li s‑a făcut teamă când au auzit că sunt romani.
39 Au venit să‑i îmbuneze, i‑au scos afară și i‑au rugat să părăsească cetatea.
40 Ei au ieșit din temniță și au mers în casa Lidiei. După ce i‑au văzut pe frați și i‑au îmbărbătat, au plecat.