Acts 13
1 În biserica din Antiohia erau [niște] profeți și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care crescuse împreună cu tetrarhul Irod, și Saul.
2 Pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți‑Mi‑i deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i‑am chemat!”
3 Atunci, după ce au postit și s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei și i‑au lăsat să plece.
4 Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au călătorit pe mare până în Cipru.
5 Ajunși în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ca ajutor pe Ioan.
6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu cu numele Bar‑Isus,
7 care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă i‑a chemat pe Barnaba și pe Saul și s‑a arătat doritor să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul (căci așa i se traduce numele), li se împotrivea și căuta să‑l abată pe proconsul de la credință.
9 Atunci, Saul, numit și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, l‑a țintuit cu privirea
10 și i‑a zis: „ Tu, care ești plin de toate vicleniile și de toate uneltirile, fiu al Diavolului, vrăjmaș al întregii dreptăți, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11 Acum, iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele pentru o vreme!” Îndată, peste el a căzut ceață și întuneric și bâjbâia după cineva care să‑l ducă de mână.
12 Când a văzut proconsulul cele petrecute, a crezut, uimit fiind de învățătura Domnului.
13 Pavel și însoțitorii lui au plecat pe mare din Pafos și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s‑a despărțit de ei și s‑a întors la Ierusalim.
14 Au plecat din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei, iar în sabat au intrat în sinagogă și s‑au așezat.
15 După citirea Legii și a Profeților, mai‑marii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiți!”
16 Pavel s‑a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați!
17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a ales pe părinții noștri, a înălțat poporul acesta pe când locuia ca străin în țara Egiptului și l‑a scos de acolo cu braț puternic.
18 Timp de patruzeci de ani i‑a răbdat în pustiu
19 și, după ce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le‑a dat lor ca moștenire țara acestora;
20 astfel au trecut cam patru sute cincizeci de ani. După toate acestea le‑a dat judecători, până la profetul Samuel.
21 Atunci, ei au cerut un rege și, pentru o vreme de patruzeci de ani, Dumnezeu li l‑a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin,
22 apoi l‑a înlăturat și li l‑a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: « L‑am găsit pe David, fiul lui Ișai, om după inima Mea, care va împlini toată voia Mea.»
23 Dintre urmașii lui, Dumnezeu, după făgăduința Sa, i‑a ridicat lui Israel un Mântuitor, pe Isus.
24 Înainte de venirea Lui, Ioan a vestit întregului popor al lui Israel botezul pocăinței.
25 Către sfârșitul alergării sale, Ioan zicea: «Cine credeți că sunt eu? Nu sunt eu Acela, ci, iată, după mine vine Unul a cărui încălțăminte nu sunt vrednic să o dezleg.»
26 Fraților, fii ai neamului lui Avraam și cei ce vă temeți de Dumnezeu, nouă ne‑a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri!
27 Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai‑marii lor nu L‑au cunoscut pe Isus și, judecându‑L, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sabat.
28 Cu toate că nu I‑au găsit nicio vină de moarte, i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare.
29 Și, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L‑au dat jos de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt.
30 Dar Dumnezeu L‑a înviat din morți.
31 El S‑a arătat timp de multe zile celor ce urcaseră cu El din Galileea la Ierusalim și care acum Îi sunt martori înaintea poporului.
32 Și noi vă aducem vestea bună a făgăduinței făcute părinților noștri;
33 Dumnezeu a împlinit‑o față de noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: Tu ești Fiul Meu, astăzi Te‑am născut.
34 Cât despre faptul că L‑a înviat din morți – așa că nu Se va mai întoarce în putrezire – a zis astfel: Vă voi da cele sfinte ale lui David, cele de încredere.
35 De aceea, în alt loc zice: Nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
36 David, după ce a slujit în generația lui după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat lângă părinții săi și a văzut putrezirea.
37 Dar Cel pe care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea.
38 Să știți dar, fraților, că prin El vi se vestește iertarea de păcate; și de toate cele de care n‑ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise
39 sunteți îndreptățiți în El toți cei ce credeți.
40 Astfel, luați seama să nu se întâmple ce se spune în Profeți:
41 Priviți, disprețuitorilor, minunați‑vă și pieriți, căci Eu fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care n‑ați crede‑o dacă v‑ar povesti‑o cineva! ”
42 Când au ieșit afară, [cei dintre neamuri] i‑au rugat să le vorbească și în sabatul următor despre aceste lucruri.
43 Și după ce s‑a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și‑i îndemnau să rămână în harul lui Dumnezeu.
44 În sabatul următor, aproape toată cetatea s‑a adunat să asculte Cuvântul Domnului.
45 Iudeii, văzând mulțimea, s‑au umplut de invidie, au început să contrazică cele spuse de Pavel și‑l batjocoreau.
46 Dar Pavel și Barnaba le‑au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vi se vestească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu, dar, fiindcă voi nu‑l primiți și vă dovediți nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
47 Căci așa ne‑a poruncit Domnul: Te‑am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului. ”
48 Auzind acestea, cei dintre neamuri se bucurau și preamăreau Cuvântul Domnului, iar toți cei ce erau rânduiți pentru viața veșnică au crezut.
49 Cuvântul Domnului se răspândea în tot ținutul.
50 Dar iudeii le‑au întărâtat pe femeile evlavioase cu vază și pe mai‑marii cetății, au stârnit o prigoană împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‑au izgonit din ținutul lor.
51 Ei și‑au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au plecat în Iconium,
52 iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.