Acts 13— EDCR

¹În biserica din Antiohia erau [niște] profeți și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care crescuse împreună cu tetrarhul Irod, și Saul.

²Pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți‑Mi‑i deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i‑am chemat!”

³Atunci, după ce au postit și s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei și i‑au lăsat să plece.

⁴Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au călătorit pe mare până în Cipru.

⁵Ajunși în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ca ajutor pe Ioan.

⁶După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu cu numele Bar‑Isus,

⁷care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă i‑a chemat pe Barnaba și pe Saul și s‑a arătat doritor să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

⁸Dar Elima, vrăjitorul (căci așa i se traduce numele), li se împotrivea și căuta să‑l abată pe proconsul de la credință.

⁹Atunci, Saul, numit și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, l‑a țintuit cu privirea

¹⁰și i‑a zis: „ Tu, care ești plin de toate vicleniile și de toate uneltirile, fiu al Diavolului, vrăjmaș al întregii dreptăți, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului?

¹¹Acum, iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele pentru o vreme!” Îndată, peste el a căzut ceață și întuneric și bâjbâia după cineva care să‑l ducă de mână.

¹²Când a văzut proconsulul cele petrecute, a crezut, uimit fiind de învățătura Domnului.

¹³Pavel și însoțitorii lui au plecat pe mare din Pafos și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s‑a despărțit de ei și s‑a întors la Ierusalim.

¹⁴Au plecat din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei, iar în sabat au intrat în sinagogă și s‑au așezat.

¹⁵După citirea Legii și a Profeților, mai‑marii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiți!”

¹⁶Pavel s‑a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați!

¹⁷Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a ales pe părinții noștri, a înălțat poporul acesta pe când locuia ca străin în țara Egiptului și l‑a scos de acolo cu braț puternic.

¹⁸Timp de patruzeci de ani i‑a răbdat în pustiu

¹⁹și, după ce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le‑a dat lor ca moștenire țara acestora;

²⁰astfel au trecut cam patru sute cincizeci de ani. După toate acestea le‑a dat judecători, până la profetul Samuel.

²¹Atunci, ei au cerut un rege și, pentru o vreme de patruzeci de ani, Dumnezeu li l‑a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin,

²²apoi l‑a înlăturat și li l‑a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: « L‑am găsit pe David, fiul lui Ișai, om după inima Mea, care va împlini toată voia Mea.»

²³Dintre urmașii lui, Dumnezeu, după făgăduința Sa, i‑a ridicat lui Israel un Mântuitor, pe Isus.

²⁴Înainte de venirea Lui, Ioan a vestit întregului popor al lui Israel botezul pocăinței.

²⁵Către sfârșitul alergării sale, Ioan zicea: «Cine credeți că sunt eu? Nu sunt eu Acela, ci, iată, după mine vine Unul a cărui încălțăminte nu sunt vrednic să o dezleg.»

²⁶Fraților, fii ai neamului lui Avraam și cei ce vă temeți de Dumnezeu, nouă ne‑a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri!

²⁷Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai‑marii lor nu L‑au cunoscut pe Isus și, judecându‑L, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sabat.

²⁸Cu toate că nu I‑au găsit nicio vină de moarte, i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare.

²⁹Și, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L‑au dat jos de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt.

³⁰Dar Dumnezeu L‑a înviat din morți.

³¹El S‑a arătat timp de multe zile celor ce urcaseră cu El din Galileea la Ierusalim și care acum Îi sunt martori înaintea poporului.

³²Și noi vă aducem vestea bună a făgăduinței făcute părinților noștri;

³³Dumnezeu a împlinit‑o față de noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: Tu ești Fiul Meu, astăzi Te‑am născut.

³⁴Cât despre faptul că L‑a înviat din morți – așa că nu Se va mai întoarce în putrezire – a zis astfel: Vă voi da cele sfinte ale lui David, cele de încredere.

³⁵De aceea, în alt loc zice: Nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.

³⁶David, după ce a slujit în generația lui după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat lângă părinții săi și a văzut putrezirea.

³⁷Dar Cel pe care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea.

³⁸Să știți dar, fraților, că prin El vi se vestește iertarea de păcate; și de toate cele de care n‑ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise

³⁹sunteți îndreptățiți în El toți cei ce credeți.

⁴⁰Astfel, luați seama să nu se întâmple ce se spune în Profeți:

⁴¹Priviți, disprețuitorilor, minunați‑vă și pieriți, căci Eu fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care n‑ați crede‑o dacă v‑ar povesti‑o cineva! ”

⁴²Când au ieșit afară, [cei dintre neamuri] i‑au rugat să le vorbească și în sabatul următor despre aceste lucruri.

⁴³Și după ce s‑a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și‑i îndemnau să rămână în harul lui Dumnezeu.

⁴⁴În sabatul următor, aproape toată cetatea s‑a adunat să asculte Cuvântul Domnului.

⁴⁵Iudeii, văzând mulțimea, s‑au umplut de invidie, au început să contrazică cele spuse de Pavel și‑l batjocoreau.

⁴⁶Dar Pavel și Barnaba le‑au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vi se vestească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu, dar, fiindcă voi nu‑l primiți și vă dovediți nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.

⁴⁷Căci așa ne‑a poruncit Domnul: Te‑am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului. ”

⁴⁸Auzind acestea, cei dintre neamuri se bucurau și preamăreau Cuvântul Domnului, iar toți cei ce erau rânduiți pentru viața veșnică au crezut.

⁴⁹Cuvântul Domnului se răspândea în tot ținutul.

⁵⁰Dar iudeii le‑au întărâtat pe femeile evlavioase cu vază și pe mai‑marii cetății, au stârnit o prigoană împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‑au izgonit din ținutul lor.

⁵¹Ei și‑au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au plecat în Iconium,

⁵²iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.