1Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
2Când a urcat Petru la Ierusalim, cei circumciși au început să‑l critice,
3zicând: „Ai intrat în casa unor oameni necircumciși și ai mâncat cu ei!”
4Petru a început să le istorisească pe rând cele întâmplate și a zis:
5„Eram în cetatea Iope și, pe când mă rugam, fiind în extaz, am avut o vedenie: ceva ca o pânză mare, ținută de cele patru colțuri, se cobora din cer și a venit până la mine.
6M‑am uitat în ea cu luare aminte și am văzut vietăți cu patru picioare de pe pământ, fiare, târâtoare și păsările cerului.
7Și am auzit un glas, care mi‑a zis: «Petre, ridică‑te, taie și mănâncă!»
8Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n‑a intrat vreodată în gura mea!»
9Și glasul mi‑a zis a doua oară, din cer: «Ce a curățit Dumnezeu să nu consideri spurcat!»
10Aceasta s‑a petrecut de trei ori, apoi toate au fost ridicate înapoi la cer.
11Și iată, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine s‑au oprit în fața casei în care eram.
12Duhul mi‑a spus să merg cu ei fără șovăire. Au venit cu mine și acești șase frați și am intrat în casa omului.
13El ne‑a istorisit cum a văzut în casa lui un înger ce i s‑a înfățișat și i‑a zis: «Trimite la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru,
14care‑ți va spune cuvinte prin care veți fi mântuiți tu și toată casa ta!»
15Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt S‑a coborât peste ei ca și peste noi la început.
16Atunci mi‑am amintit de cuvintele Domnului, când a zis: «Ioan a botezat în apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt.»
17Deci, dacă Dumnezeu le‑a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
18După ce au auzit aceste lucruri, s‑au liniștit și L‑au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu le‑a dat și neamurilor pocăința care duce la viață.”
19Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigoanei dezlănțuite pe vremea lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, Cipru și Antiohia și le propovăduiau Cuvântul doar iudeilor.
20Totuși, printre ei au fost câțiva bărbați din Cipru și din Cirene care au venit în Antiohia, le‑au vorbit și grecilor și L‑au vestit pe Domnul Isus.
21Mâna Domnului era cu ei și mare a fost numărul celor ce au crezut și s‑au întors la Domnul.
22Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim și l‑au trimis pe Barnaba până în Antiohia.
23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s‑a bucurat și i‑a îndemnat pe toți să rămână cu inima alipită de Domnul,
24fiindcă Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință. Astfel, o mulțime destul de mare s‑a alăturat Domnului.
25Barnaba a mers apoi la Tars, ca să‑l caute pe Saul
26și, când l‑a găsit, l‑a adus în Antiohia. Un an întreg s‑au adunat cu biserica și au dat învățătură multora. În Antiohia au fost numiți ucenicii pentru prima dată „creștini”.
27În vremea aceea, niște profeți au coborât din Ierusalim în Antiohia.
28Unul dintre ei, pe nume Agab, s‑a ridicat și a vestit prin Duhul că va fi o foamete mare în toată lumea, ceea ce s‑a și întâmplat pe vremea împăratului Claudiu.
29Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea.
30Au făcut lucrul acesta și au trimis darul la prezbiteri prin Barnaba și Saul.