1Teofile, în prima carte am istorisit tot ce a început Isus să facă și să‑i învețe pe oameni,
2până în ziua în care a fost luat la cer, după ce le‑a dat porunci apostolilor pe care‑i alesese prin Duhul Sfânt.
3După patima Lui, li S‑a înfățișat viu prin multe dovezi, li S‑a arătat timp de patruzeci de zile și a vorbit cu ei cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.
4Pe când mâncau ei împreună, le‑a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care ”, le‑a zis El, „ați auzit‑o de la Mine.
5Căci Ioan a botezat în apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați în Duhul Sfânt.”
6Cei ce erau adunați L‑au întrebat, zicând: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăția lui Israel?”
7El le‑a răspuns: „Nu vă este dat vouă să știți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le‑a hotărât prin autoritatea Sa.
8Ci voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și‑Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.”
9După ce a vorbit astfel, pe când se uitau la El, Isus S‑a înălțat la cer și un nor L‑a ascuns de privirile lor.
10Și pe când stăteau ei cu privirile ațintite spre cer, iar El Se înălța, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați îmbrăcați în haine albe.
11Ei au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus care S‑a înălțat la cer dintre voi va veni în același fel cum L‑ați văzut mergând la cer.”
12Atunci, s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în zi de sabat.
13Au intrat în casă și au urcat în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau acolo: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov.
14Toți aceștia stăruiau într‑un cuget în rugăciune [și în cereri], împreună cu femeile, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.
15În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – numărul celor adunați fiind cam de o sută douăzeci – și a zis:
16„Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai înainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce L‑au prins pe Isus.
17El, care era din numărul nostru, părtaș aceleiași slujbe,
18a cumpărat un ogor cu plata nelegiuirii, a căzut cu capul înainte, a plesnit la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele.
19Lucrul acesta a ajuns atât de cunoscut de toți locuitorii Ierusalimului, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: Hacheldamáh, adică: «Ogorul sângelui».
20Căci este scris în cartea Psalmilor: Pustie să‑i rămână locuința și nimeni să nu locuiască în ea! și Slujba lui s‑o ia altul!
21Trebuie deci ca unul dintre bărbații care ne‑au însoțit în tot timpul cât a trăit Domnul Isus printre noi,
22începând de la botezul lui Ioan până în ziua când S‑a înălțat de la noi, să fie martor al învierii Lui împreună cu noi.”
23Ei au pus înainte doi bărbați: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia.
24Apoi s‑au rugat, zicând: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales
25să ia parte la această slujire și apostolie din care Iuda a căzut, mergând unde îi era locul.”
26Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.