1Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru!
3Dumnezeiasca Lui putere ne‑a dăruit tot ce ne este de trebuință pentru viață și evlavie, prin cunoașterea Celui ce ne‑a chemat prin slava și puterea Lui,
4prin care El ne‑a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași naturii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5De aceea, dați‑vă și voi toată silința ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința;
6cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.
8Căci, dacă pe acestea le aveți din belșug în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Hristos.
9Dar cine nu are aceste virtuți este orb sau nu vede bine și a uitat că a fost curățit de păcatele făcute mai demult.
10De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți astfel, nu veți aluneca niciodată!
11Mai mult, în felul acesta vi se va asigura din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12De aceea voi fi mereu gata să vă aduc aminte de aceste lucruri, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care‑l aveți.
13Dar consider că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă trezesc amintindu‑vă aceste lucruri,
14căci știu că dezbrăcarea de cortul meu va veni curând, după cum mi‑a făcut cunoscut Domnul nostru Isus Hristos.
15Îmi voi da silința deci ca, și după plecarea mea, să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
16Într‑adevăr, v‑am făcut cunoscute puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu întemeindu‑ne pe niște mituri meșteșugit alcătuite, ci fiindcă am văzut noi înșine, cu ochii noștri, măreția Lui.
17Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când pentru El s‑a auzit din Slava Minunată un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
18Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer când eram cu El pe muntele cel sfânt.
19Și avem cuvântul profeției făcut și mai tare, la care bine faceți că luați aminte, ca la o făclie care strălucește într‑un loc întunecos până se va lumina de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre.
20Dar să știți, înainte de toate, că nicio profeție din Scriptură nu se explică singură.
21Căci nicio profeție n‑a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, cârmuiți de Duhul Sfânt.