1Știm că, dacă se desface cortul care este locuința noastră pământească, avem o clădire de la Dumnezeu, o locuință veșnică, nefăcută de mână omenească, în ceruri.
2Și suspinăm în cortul acesta, dornici să ne îmbrăcăm cu locașul nostru ceresc
3(desigur, dacă nu cumva vom fi găsiți goi atunci când ne vom dezbrăca de cel vechi ).
4Într‑adevăr, câtă vreme suntem în cortul pământesc, suspinăm sub povară, fiindcă nu dorim să ne dezbrăcăm de trupul acesta, ci să ne îmbrăcăm cu celălalt trup peste acesta, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață.
5Iar Cel ce ne‑a pregătit chiar în vederea acestui lucru este Dumnezeu, care ne‑a dat Duhul ca arvună.
6Așadar, suntem întotdeauna plini de încredere și știm că, dacă suntem acasă în trup, suntem în pribegie, departe de Domnul,
7pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere.
8Suntem plini de încredere și am prefera să nu mai fim acasă în acest trup, ci să fim acasă la Domnul.
9De aceea ne și străduim să‑I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că pribegim departe de casă.
10Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să‑și primească răsplata după binele sau răul pe care‑l va fi făcut când trăia în trup.
11Fiindcă știm ce este frica de Domnul, căutăm să‑i înduplecăm pe oameni, dar Dumnezeu ne cunoaște bine și sper că și voi ne cunoașteți bine în cugetele voastre.
12Nu vrem să ne vorbim iarăși de bine înaintea voastră, ci să vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveți ce să răspundeți celor care se laudă cu înfățișarea, nu cu ce este în inimă.
13Dacă ne‑am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne‑am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem.
14Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, atunci toți au murit.
15El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
16Așa că, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; chiar dacă L‑am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu‑L mai cunoaștem în felul acesta.
17Căci, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă. Cele vechi s‑au dus, iată că toate s‑au făcut noi.
18Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne‑a împăcat cu El prin Hristos și ne‑a încredințat slujba împăcării:
19că, adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să țină seama de abaterile ei, și ne‑a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.
20Noi, așadar, suntem ambasadori ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați‑vă cu Dumnezeu!
21Pe Cel ce n‑a cunoscut niciun păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El.