2 Corinthians 11
1 O, de ați putea suferi puțintică nebunie din partea mea! Așadar, răbdați‑mă!
2 Căci gelozia mea pentru voi este ca gelozia lui Dumnezeu, pentru că v‑am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
3 Dar mă tem că, după cum șarpele a amăgit‑o pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre s‑ar putea abate de la sinceritatea și curăția pentru Hristos.
4 Căci, dacă vine cineva și vă propovăduiește un alt Isus, pe care noi nu L‑am propovăduit, sau dacă este vorba să primiți un alt duh decât cel primit sau o altă evanghelie decât cea primită, multă răbdare mai aveți cu el!
5 Dar consider că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de acești minunați apostoli!
6 Chiar dacă sunt nepriceput în vorbire, nu sunt și în cunoaștere, și am arătat lucrul acesta printre voi în tot felul și în toate privințele.
7 Sau am făcut un păcat când m‑am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi, fiindcă v‑am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?
8 Am jefuit alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.
9 Și când eram la voi și m‑am găsit în lipsuri, n‑am fost povară nimănui, căci de lipsurile mele s‑au îngrijit frații care veniseră din Macedonia. În toate m‑am ferit și mă voi feri să vă fiu în vreun fel povară.
10 Pe adevărul lui Hristos care este în mine, această pricină de laudă pe care o am nu va fi trecută sub tăcere în ținuturile Ahaiei!
11 De ce? Pentru că nu v‑aș iubi? Dumnezeu știe!
12 Dar ceea ce am făcut voi face și mai departe, ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej de a fi considerați deopotrivă cu noi în lucrurile cu care se laudă.
13 Astfel de oameni sunt apostoli mincinoși, lucrători înșelători, care se dau drept apostoli ai lui Hristos.
14 Și nu este de mirare, căci Satana însuși se dă drept înger de lumină.
15 Nu este mare lucru dacă și slujitorii lui se dau drept slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.
16 Iarăși spun: să nu mă creadă nimeni nebun! Dacă nu, suferiți‑mă cel puțin ca nebun, ca să mă laud și eu un pic!
17 Ce spun în această încercare de a mă lăuda, nu spun după Domnul, ci ca și cum aș vorbi din nebunie.
18 De vreme ce mulți se laudă cu lucruri care țin de firea pământească, mă voi lăuda și eu.
19 De altfel, voi îi răbdați cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteți înțelepți.
20 Dacă vă înrobește cineva, dacă vă mănâncă cineva de vii, dacă vă exploatează cineva, dacă vă privește cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, iată că răbdați.
21 Spre rușinea mea o spun: în această privință am fost slabi! Totuși, oricare ar fi lucrurile despre care îndrăznește cineva să se laude – vorbesc din nebunie – îndrăznesc și eu.
22 Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânța lui Avraam? Și eu sunt!
23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Vorbesc ca un ieșit din minți: eu și mai mult. În osteneli, și mai mult; în temnițe, și mai mult; în bătăi, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una;
25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori am suferit naufragiu; o noapte și o zi am fost în largul mării.
26 Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetate, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între cei care se prefac că sunt frați,
27 în osteneli și necazuri, în nopți albe adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte!
28 Și, pe lângă aceste lucruri, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.
29 Cine este slab și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat și eu să nu ard?
30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
31 Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus [Hristos], care este binecuvântat în veci, știe că nu mint!
32 În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea damascenilor ca să mă prindă,
33 însă am fost dat jos într‑o coșniță, printr‑o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.