1Lepădați deci orice răutate, vicleșug, prefăcătorie, invidie și defăimare;
2ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire,
3dacă într‑adevăr ați gustat că bun este Domnul!
4Apropiați‑vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu!
5Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
6Căci este scris în Scriptură: Iată, pun în Sion o piatră din capul unghiului aleasă și scumpă; cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.
7Pentru voi, care ați crezut, este scumpă, dar pentru cei necredincioși, piatra pe care au lepădat‑o zidarii a ajuns în capul unghiului
8și o piatră de poticnire și o stâncă de cădere. Ei se poticnesc de ea pentru că nu dau crezare Cuvântului, după cum au și fost rânduiți.
9Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor întocmit ca să vestească puterile minunate ale Celui ce v‑a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
10pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar care acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu aveați parte de îndurare, dar care acum ați căpătat îndurare.
11Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul.
12Să aveți o purtare bună în mijlocul păgânilor, astfel încât, chiar dacă vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, să vadă faptele voastre bune și să‑L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
13Fiți supuși oricărei autorități omenești, pentru Domnul: fie împăratului, ca înalt stăpânitor,
14fie dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să‑i pedepsească pe cei ce fac răul și să‑i laude pe cei ce fac binele!
15Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând binele, să astupați gura oamenilor neștiutori și fără minte.
16Purtați‑vă ca niște oameni liberi, dar nu faceți din libertate o haină a răutății, ci purtați‑vă ca niște robi ai lui Dumnezeu!
17Dați cinste tuturor oamenilor; iubiți‑i pe frați; temeți‑vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!
18Robilor, fiți supuși stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit!
19Fiindcă este un har dacă cineva, pentru conștiința lui față de Dumnezeu, suferă întristare și pătimește pe nedrept.
20Căci ce laudă este să suferiți cu răbdare să fiți bătuți când ați făcut răul? Dar dacă faceți binele, pătimiți de pe urma lui și suferiți cu răbdare, este un har înaintea lui Dumnezeu.
21La aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a pătimit pentru voi și v‑a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.
22El n‑a făcut păcat și în gura Lui nu s‑a găsit vicleșug.
23Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; când a pătimit, n‑a rostit amenințări, ci S‑a supus dreptului Judecător.
24Păcatele noastre le‑a purtat în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.
25Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v‑ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.