1Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți profeți mincinoși.
2Duhul lui Dumnezeu să‑L cunoașteți după aceasta: orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu;
3și orice duh care nu‑L mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul antihristului, despre care ați auzit că vine și care deja este în lume acum.
4Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu și i‑ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.
5Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume și lumea îi ascultă.
6Noi suntem din Dumnezeu; cine Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhul adevărului și duhul rătăcirii.
7Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este din Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu.
8Cine nu iubește nu L‑a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste.
9Dragostea lui Dumnezeu față de noi s‑a arătat prin faptul că Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca noi să trăim prin El.
10Și dragostea stă nu în faptul că noi L‑am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne‑a iubit pe noi și L‑a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.
11Preaiubiților, dacă astfel ne‑a iubit Dumnezeu, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.
12Pe Dumnezeu nu L‑a văzut nimeni niciodată; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi.
13Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul că ne‑a dat din Duhul Său.
14Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl L‑a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii.
15Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el, în Dumnezeu.
16Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste, și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.
17Prin aceasta dragostea a ajuns desăvârșită în noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății: cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.
18În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n‑a ajuns desăvârșit în dragoste.
19Noi Îl iubim pentru că El ne‑a iubit întâi.
20Dacă cineva zice: „Eu Îl iubesc pe Dumnezeu”, dar îl urăște pe fratele său, este un mincinos, căci cine nu‑l iubește pe fratele său, pe care îl vede, nu‑L poate iubi nici pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede.
21Și această poruncă o avem de la El: cel ce Îl iubește pe Dumnezeu trebuie să îl iubească și pe fratele său.