1Eu unul, fraților, nu v‑am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci v‑am vorbit ca unor oameni firești, ca unor copilași în Hristos.
2Cu lapte v‑am hrănit, nu cu hrană tare, căci nu o puteați mânca, și nici acum nu sunteți în stare,
3pentru că tot firești sunteți. Când între voi este invidie, ceartă [și dezbinare], nu sunteți voi firești și nu trăiți în felul celorlalți oameni?
4Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” și altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteți voi ca ceilalți oameni?
5Cine este Apolo? Și cine este Pavel? Sunt slujitori prin care voi ați crezut, dar fiecare slujește după cum i‑a dat Domnul.
6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească,
7așadar, nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu au vreo importanță, ci Dumnezeu, care face să crească.
8Cel ce sădește și cel ce udă sunt una, dar fiecare își va lua răsplata după osteneala lui.
9Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10După harul lui Dumnezeu care mi‑a fost dat, eu, ca un meșter‑zidar înțelept, am pus temelia și un altul zidește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum zidește deasupra.
11Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos.
12Iar dacă zidește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân sau paie,
13lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
14Dacă lucrarea cuiva rămâne cum a fost zidită, el va primi o răsplată.
15Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
16Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
17Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi.
18Nimeni să nu se înșele: dacă cineva dintre voi se crede înțelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înțelept!
19Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, după cum este scris: El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.
20Și iarăși: Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți. Știe că sunt deșarte.
21Așadar, nimeni să nu se laude cu oameni, căci toate sunt ale voastre:
22fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile prezente, fie cele viitoare – toate sunt ale voastre
23și voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.