1Vreau să vă reamintesc, fraților, Evanghelia pe care v‑am propovăduit‑o, pe care ați primit‑o, în care ați rămas
2și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți după cuvântul pe care vi l‑am vestit; altfel, degeaba ați crezut.
3V‑am învățat, înainte de toate, ceea ce și eu am primit, anume că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,
4că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi,
5și că i S‑a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6După aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit.
7Mai târziu, i S‑a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8La urmă de tot, ca unei stârpituri, mi S‑a arătat și mie.
9Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să mă numesc apostol, fiindcă am prigonit biserica lui Dumnezeu.
10Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt, și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic; ba încă am trudit mai mult decât toți; totuși, nu eu am trudit, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11Așadar, fie eu, fie ceilalți, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților?
13Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n‑a înviat.
14Și dacă Hristos n‑a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră.
15Ba încă suntem găsiți martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că L‑a înviat pe Hristos, pe care, de fapt, nu L‑a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie.
16Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n‑a înviat.
17Iar dacă Hristos n‑a înviat, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre
18și, prin urmare, cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți.
19Dacă numai pentru viața aceasta ne‑am pus nădejdea în Hristos, suntem cei mai de plâns dintre toți oamenii!
20Dar, de fapt, Hristos a înviat din morți, primul rod dintre cei adormiți.
21Căci, dacă moartea a venit printr‑un om, tot printr‑un om a venit și învierea morților.
22Și după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi aduși la viață în Hristos,
23dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos – cel dintâi rod, apoi cei ce sunt ai lui Hristos, la venirea Lui.
24Apoi va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice căpetenie, orice stăpânire și orice putere.
25Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale.
26Ultimul vrăjmaș care va fi nimicit va fi moartea,
27căci Dumnezeu a pus totul sub picioarele Lui. Dar când zice că totul I‑a fost supus, se înțelege că în afară de Cel ce I‑a supus totul.
28Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci Însuși Fiul Se va supune Celui ce I‑a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
29Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morți? Dacă morții nu învie nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți?
30Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
31Jur că, după cum am motiv să mă laud cu voi în Hristos Isus, tot astfel sunt zilnic în primejdie de moarte, fraților!
32Dacă, omenește vorbind, m‑am luptat cu fiarele în Efes, care‑mi este folosul? Dacă nu învie morții, să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!
33Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”!
34Veniți‑vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu‑L cunosc pe Dumnezeu – spre rușinea voastră o spun!
35Dar va zice cineva: „Cum învie morții? Și cu ce trup vor veni la viață?”
36Om fără minte! Ce semeni tu nu revine la viață dacă nu moare mai întâi.
37Iar când semeni nu semeni trupul care va fi, ci un simplu grăunte, fie de grâu, fie de altceva.
38Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum vrea: fiecărei semințe îi dă un trup al ei.
39Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor.
40Există corpuri cerești și corpuri pământești, dar una este strălucirea corpurilor cerești și alta, a corpurilor pământești.
41Una este strălucirea soarelui, alta, strălucirea lunii și alta, strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.
42Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și învie în neputrezire;
43este semănat în ocară și învie în slavă; este semănat în slăbiciune și învie în putere.
44Este semănat trup fizic și învie trup duhovnicesc. Dacă există trup fizic, există și trup duhovnicesc.
45De altfel, chiar așa este scris: Omul dintâi, Adam, a devenit un suflet viu. Ultimul Adam a devenit duh dătător de viață.
46Dar întâi vine ce este fizic, nu ce este duhovnicesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.
47Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
48Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești.
49Și după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul Celui ceresc.
50Ce spun eu, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.
51Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați,
52dintr‑odată, cât ai clipi din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați.
53Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de biruință.
55Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?
56Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea.
57Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!
58De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți întotdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică!