1Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos!
2Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți învățăturile întocmai cum vi le‑am dat.
3Dar vreau să știți: capul oricărui bărbat este Hristos, capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu.
4Orice bărbat care se roagă sau profețește cu capul acoperit își necinstește capul.
5Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit își necinstește capul, pentru că este ca și cum ar fi rasă.
6Dacă o femeie nu își acoperă capul, să se și tundă! Iar dacă este rușinos ca o femeie să fie tunsă ori rasă, să își acopere capul!
7Bărbatul nu trebuie să‑și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.
8Căci nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat,
9și nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10De aceea, femeia trebuie să aibă pe cap un semn al autorității, din pricina îngerilor.
11Totuși, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul este prin femeie, și toate sunt de la Dumnezeu.
13Judecați voi înșivă: se cuvine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14Nu vă învață chiar și ordinea firească a lucrurilor că este dezonorant pentru un bărbat să poarte părul lung,
15dar că pentru o femeie purtarea părului lung este o cinste? Pentru că părul i‑a fost dat ca acoperământ.
16Dacă iubește cineva cearta de vorbe, noi nu avem un astfel de obicei și nici bisericile lui Dumnezeu.
17Acestea fiind spuse, nu vă laud, fiindcă, atunci când vă adunați laolaltă, nu vă faceți mai buni, ci mai răi.
18Mai întâi de toate, aud că, atunci când vă adunați ca biserică, între voi sunt dezbinări, și în parte o cred,
19căci trebuie să fie și grupări între voi, ca să iasă la lumină cei găsiți buni.
20Așadar, când vă adunați în același loc, nu mai ajungeți să mâncați Cina Domnului.
21Atunci când mâncați, fiecare se grăbește cu mâncarea proprie, așa că unul este flămând, iar altul este beat.
22Oare n‑aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica lui Dumnezeu și vreți să‑i faceți de rușine pe cei lipsiți? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud.
23Eu am primit de la Domnul ce v‑am învățat, anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine
24și, după ce a adus mulțumire, a frânt‑o și a zis: „ [Luați, mâncați:] acesta este trupul Meu [care se frânge] pentru voi; să faceți aceasta în amintirea Mea! ”
25Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „ Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți aceasta ori de câte ori veți bea din el, în amintirea Mea! ”
26Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El.
27Astfel, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.
28Fiecare deci să se cerceteze pe sine și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta.
29Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea propria osândă dacă nu deosebește trupul Domnului.
30De aceea sunt între voi mulți suferinzi și bolnavi și nu puțini mor.
31Dacă ne‑am judeca singuri, n‑am fi judecați.
32Dar când suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea.
33Așadar, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați‑vă unii pe alții!
34Dacă îi este foame cuiva, să mănânce acasă, așa încât să nu vă adunați spre osândă! Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.