1 Timothy 5
1 Nu‑l mustra pe bătrân, ci sfătuiește‑l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește‑i ca pe niște frați,
2 pe femeile bătrâne – ca pe niște mame, pe cele tinere – ca pe niște surori, cu toată curăția!
3 Cinstește‑le pe văduvele care sunt cu adevărat văduve!
4 Dacă o văduvă are copii sau nepoți, aceștia să se deprindă să fie devotați mai întâi față de cei din casa lor și să răsplătească ostenelile părinților, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5 Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, și‑a pus nădejdea în Dumnezeu și stăruie zi și noapte în cereri și rugăciuni.
6 Dar cea dedată la plăceri, deși trăiește, este moartă.
7 Poruncește și aceste lucruri, pentru ca văduvele să fie mai presus de orice reproș!
8 Dacă cineva nu se îngrijește de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s‑a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.
9 O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să nu aibă mai puțin de șaizeci de ani, să fi fost soția unui singur bărbat,
10 să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeți, să fi spălat picioarele sfinților, să‑i fi ajutat pe cei greu încercați, să fi făcut tot felul de fapte bune.
11 Dar pe văduvele mai tinere să nu le primești, pentru că, atunci când pofta le desparte de Hristos, vor să se mărite din nou
12 și își atrag osândă fiindcă își încalcă făgăduința de la început.
13 Totodată, se deprind să fie fără nicio îndeletnicire și să umble din casă în casă; și nu numai că sunt fără nicio îndeletnicire, ci sunt și guralive și iscoditoare, vorbind ce nu trebuie.
14 Vreau deci ca văduvele mai tinere să se mărite, să aibă copii și să‑și administreze bine casa, pentru a nu le da potrivnicilor niciun prilej de batjocură,
15 căci unele s‑au și întors să‑l urmeze pe Satana.
16 Dacă vreo credincioasă [sau vreun credincios] are văduve în familie, să le ajute. Biserica nu trebuie să fie împovărată cu ele, ca să le poată ajuta pe cele care sunt cu adevărat văduve.
17 Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie vrednici de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora.
18 Căci Scriptura zice: Să nu legi gura boului când treieră și: Vrednic este lucrătorul de plata lui.
19 Împotriva unui prezbiter să nu primești învinuire decât pe temeiul a doi sau trei martori.
20 Pe cei ce păcătuiesc mustră‑i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă frică!
21 Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri fără prejudecăți și fără a fi părtinitor.
22 Să nu‑ți pui mâinile peste nimeni cu grabă și să nu te faci părtaș la păcatele altora; pe tine păzește‑te curat! (
23 Să nu mai bei numai apă, ci să întrebuințezi și puțin vin, din pricina stomacului și a deselor tale îmbolnăviri.)
24 Păcatele unor oameni sunt evidente și merg înainte la judecată, iar ale altora vin în urma lor.
25 Tot astfel, și faptele bune sunt evidente; iar cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse.