Zechariah 7
1 În al patrulea an al guvernării regelui Darius, Cuvântul lui Iahve a venit la Zaharia în a patra zi din a noua lună, adică în luna Chislev.
2 Locuitorii din localitatea Betel îi trimiseseră pe Sarețer și pe Reghem-Melec – împreună cu oamenii lor –, ca să se roage lui Iahve.
3 Ei intenționau și să îi consulte pe preoții din casa lui Iahve – Dumnezeul Armatelor – și pe profeți, întrebând: „Trebuie să plângem în a cincea lună și să postim la fel cum am făcut atâția ani?”
4 Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la mine și mi-a zis:
5 „Vorbește întregului popor al țării și preoților; și spune-le: «Când ați postit și v-ați lamentat în lunile a cincea și a șaptea – în timpul acestor șaptezeci de ani – oare pentru Mine ați postit?
6 Iar când mâncați și beți, oare nu pentru voi personal mâncați și beți?
7 Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a spus anticipat Iahve prin profeții din vremurile străvechi, atunci când Ierusalimul era locuit și trăia în pace împreună cu orașele din jurul lui? Atunci chiar și Neghevul împreună cu zona lui deluroasă erau locuite!»”
8 Cuvântul lui Iahve a venit din nou la Zaharia și i-a zis:
9 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă vorbește astfel: «Faceți judecată corectă și fiecare să își demonstreze bunătatea și mila față de semenul lui!
10 Nu exploatați pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac; și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva semenului lui!
11 Dar ei au refuzat să asculte; și-au întors spatele cu încăpățânare și și-au astupat urechile ca să nu audă!
12 Și-au făcut inima tare ca diamantul, ca să nu asculte legea și cuvintele pe care le trimitea Iahve, Dumnezeul Armatelor, prin Spiritul Său folosind profeții din vremurile străvechi. Astfel a venit (împotriva lor) o mare mânie de la Dumnezeul Armatelor numit Iahve.
13 Când Eu i-am chemat, ei nu au ascultat. Astfel se va întâmpla că atunci când ei (Mă) vor chema, nici Eu nu îi voi asculta!” Acestea sunt cuvintele spuse de Iahve, Cel care este Dumnezeul Armatelor!
14 „I-am împrăștiat la fel cum procedează o furtună – printre toate popoarele pe care nu le cunoșteau – și țara a fost devastată în urma lor. Nimeni nu mai trecea prin acel teritoriu și nu se mai întorcea prin el. Și astfel au transformat acea țară plăcută într-un teritoriu nelocuit.»”