Romans 3
1 În aceste condiții, care este beneficiul pe care i-l oferă iudeului circumcizia?
2 Desigur, acesta conferă un avantaj în toate aspectele. În primul rând, iudeii sunt cei cărora li s-au încredințat cuvintele (revelației) lui Dumnezeu.
3 Dar chiar dacă unii (dintre iudei) nu au fost credincioși, Dumnezeu a fost consecvent în (ce privește) caracterul Său, respectându-Și promisiunile făcute.
4 Astfel, Dumnezeu va spune adevărul și va respecta ce a spus, chiar dacă toată lumea va minți. Acest lucru este confirmat și de textul care spune: „Vei avea dreptate când vei vorbi; și vei avea câștig de cauză atunci când vei fi judecat.”
5 Dar dacă nedreptatea noastră evidențiază dreptatea lui Dumnezeu, care ar putea fi concluzia noastră? Conform logicii umane, oare putem susține că (în acest caz) Dumnezeu este nedrept atunci când pedepsește?
6 Dar această posibilitate este total exclusă. De fapt, dacă Dumnezeu ar fi nedrept, cum ar putea să judece (corect) lumea?
7 Dar se mai poate obiecta astfel: dacă adevărul lui Dumnezeu se evidențiază și-I aduce glorie tocmai prin contrast cu minciuna mea, atunci de ce mă condamnă (El) ca păcătos?
8 În plus, există unii care ne defăimează, susținând că noi spunem: „Să facem răul ca să determinăm astfel apariția binelui (divin)!”… Desigur, condamnarea (pronunțată de Dumnezeu) împotriva lor va fi prefect justificată!
9 Deci la ce concluzie trebuie să ajungem? Oare să spunem că noi (, evreii,) suntem mai buni decât alții? Nu; pentru că am demonstrat deja că toți, indiferent că sunt iudei sau greci, sunt sub accentuata influență a păcatului.
10 Și exact așa scrie (în Scripturi): „Nu există niciun om corect – nici măcar unul!
11 Nu este niciunul care să aibă discernământ. Nimeni nu Îl caută pe Dumnezeu (din proprie inițiativă).
12 Toți s-au depărtat (de drumul corect) și s-au degradat (moral). Nimeni nu face lucruri bune; nici măcar unul…
13 Gurile lor sunt ca niște morminte deschise. Îi înșală pe alții, folosindu-și limba sub care este venin de viperă.
14 Au gura plină de blesteme și de (cuvinte care demonstrează) amărăciune.
15 Sunt pregătiți să comită crime.
16 Oriunde merg, distrug tot ce întâlnesc și produc dezastre.
17 Ei nu știu să trăiască în pace.
18 Nu au reverență față de Dumnezeu.”
19 Știm că legea (mozaică) se adresează celor care sunt sub incidența ei. Astfel, nimeni nu va putea să se disculpe în fața lui Dumnezeu; și se va constata că toată lumea este vinovată.
20 Se va întâmpla așa pentru că nimeni nu va fi considerat corect în relația lui cu Dumnezeu datorită (respectării) legii (mozaice). De fapt, tocmai prin această lege devine omul conștient de păcatul lui.
21 Dar Dumnezeu a revelat acum o metodă prin care El îi consideră corecți pe oameni fără să facă din faptele cerute de lege (a mozaică) o condiție a acestei corectitudini. Despre această metodă vorbesc textele (cărților) Legii și ale Profeților.
22 Acolo este scris că Dumnezeu îi consideră corecți pe toți prin credință. Și, de fapt, este vorba despre credința în Isus Cristos. Nu există nicio diferență (între oameni),
23 pentru că toți au păcătuit și sunt privați de gloria lui Dumnezeu.
24 Acceptarea lor ca oameni corecți (în relația cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus.
25 Dumnezeu a decis ca El să fie „sacrificiul de achitare” (pentru păcate) care să își producă efectul (pentru om) prin credința (acestuia) în sângele Lui; și acest fapt este o dovadă a dreptății Sale! Ea evidențiază faptul că Dumnezeu nu a pedepsit, ci a suportat păcatele comise în trecut,
26 pentru ca după ce le tolerase, să Își reveleze acum această dreptate a Sa care Îi permite să fie corect (pedepsind păcatul în Fiul Său) și în același timp să achite (de vină) pe cel care crede în Isus.
27 Deci poate vreun om să se laude cu participarea lui la acest proces? Desigur că nu! Care este oare regula care a funcționat aici – cea a faptelor? Nu! Ci este legea credinței.
28 Conform acestei „legi”, noi credem că omul este considerat corect prin credință, fără să i se ia în considerare faptele cerute de lege (a mozaică).
29 Este oare Dumnezeu doar al iudeilor? Nu, El este și al celorlalte națiuni.
30 Dumnezeu care este Unul singur, îi va considera corecți prin credință atât pe cei circumciși, cât și pe cei necircumciși.
31 Rezultă oare că noi anulăm legea (mozaică) prin introducerea conceptului de (acceptare prin) credință? Nu, noi confirmăm astfel validitatea legii (mozaice).